Vertijul neurologic

Ce tipuri de vertij există?

Vertijul periferic–un episod scurt de vertij declanșat de un factor precipitant, însoțit de transpirații, paloare, grețuri, vărsături,zgomote în urechi percepute ca țiuituri, pocnituri, foșnete, scădere de auz,senzație de ureche plină, pareză facială.Este cauzat de afecțiuni ale urechii interne și ale nervului vestibular.

Vertijul central– cauzat de leziuni ale sistemului nervos (cerebel, trunchi cerebral, emisfere cerebrale), cu simptome neurovegetative mai puțin severe, rar însoțit de scădere de auz și cu semne neurologice asociate. Cele mai frecvente boli care determină sindrom vestibular central sunt: accidentele vasculare cerebrale, scleroza multiplă, tumorile cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale, epilepsia.

Vertij de alte cauze – apare în afecțiuni cardiovasculare, anemie, policitemie, diabet zaharat, boli endocrine, metabolice, toxice (alcool), anxietate, depresie sau ca urmare a consumului unor medicamente.

Diagnostic

Pentru a determina cauza vertijului este necesar un examen medical complet. Cauzele posibile sunt numeroase, dar predomină afecțiunile organului echilibrului de la nivelul urechii interne sau nervului vestibular.

Pentru un diagnostic corect, medicul trebuie să obțină cât mai multe informații de la pacient:

• durata vertijului;
• circumstanțele de apariție–poziții particulare ale capul și corpului, momentul apariției, administrarea anumitor medicamente;
• alte semne asociate – greață, vărsături, acufene, senzație de ureche plină, scădere de auz, cefalee, palpitații, tahicardie/brahicardie,tulburărivizuale;
• debutul simptomelor – brusc sau insidios, acuzeepisodice sau constante;
• istoricul medical, chirurgical și psihiatric al pacientului,antecedentele familiale,medicația;
• circumstanțelede la debut: dacă pacientul era în repaus, în activitate, în timpul unui efort fizic sau în somn;
• factori de exacerbare sau atenuare – agravare la mișcare,în ortostatism, la zgomot puternic sauexercițiu fizic.

Investigații medicale

În cazul pacienţilor care suferă de vertijul neurologic pot fi indicate investigații imagistice ale craniului și creierului.

Cele mai importante două tehnici utilizate în acest scop sunt tomografia computerizată(CT)și imagistica prinrezonanță magnetică(IRM). Alte investigațiiutilizate pentru diagnostic: angiografia IRM, ecografia Doppler de vase cervicale, electroencefalograma, puncția lombarăși bilanțul audio-vestibularsau cardiologic.

Tratamentul

Tratamentul vertijului este în principal:
– cauzal – medicamentos  sau chirurgical (în cazul tumorilor);
– simptomatic – antivertiginoase și/sau perfuzii de hidratare cu antiemetice la cazurile cu grețuri si vărsături severe, cu imposibilitatea de a tolera lichidele;
– de reeducare vestibulară – presupune exerciții de echilibru și coordonare.

Concluzii

Stabilirea diagnosticului vertijului presupune o susținută colaborare a uneie chipe multidisciplinare: medic ORL, cardiolog, reumatolog, endocrinolog, psihiatru, neurolog.

Atunci când este asociat cu dureri în piept, palpitații, dispnee, tulburări vizuale, pierdere de cunoștință, tulburări de vorbire, traumatism cranio-cerebral, scăderea forței musculare a membrelor, durere de cap nouă, diferită sau severă, scădere bruscă de auz sau crize epileptice, vertijul neurologic reprezintă o urgență medicală ce necesită prezentarea într-o unitate medicală de urgență, deoarece poate semnala accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Foto: pixabay.com

Citeşte şi: Sucevița, mănăstirea Movileștilor