Hepatita C pe înțelesul tuturor

Autor: dr. Constantin Rusu, medic specialist Medicină Internă, Arcadia

Hepatita C este determinată de un virus cu o structură înduioșător de simplă.

O amărâtă de fâșie de ARN (cel mai „ieftin” material genetic), învelită într-un și mai ponosit ambalaj din proteine. Totuși, așa sărăcăcios și fără domiciliu fix cum este, virusul hepatitei C este de mii de ori mai perfid decât confrații săi.

Calea de intrare a virusului în corp este prin sânge; cele mai frecvente infectări au loc prin instrumente insuficient sterilizate – ace de acupunctură sau tatuaje, instrumentar medical, etc. Riscuri de contaminare există în cazul utilizării în comun cu o persoană infectată a aceleiași truse de manichiură/pedichiură sau aceluiași aparat de ras, în cazul contactului sexual cu un partener infectat (sexul protejat fiind o măsură obligatorie), sau, penrru bebeluș, în cazul unei sarcini purtate de o mamă infectată cu virus C. Și, ca o altă dovadă a perfidiei acestui virus, rețineți că în cca 10% dintre cazuri modul de contaminare e necunoscut.

Odată ajuns în sânge, virusul C poposește în ficat, unde trăiește ca într-un hotel de 5 stele în regim all-inclusive și face ceea ce știe el mai bine: se înmulțește. Sistemul imun atacă musafirul nedorit, de această primă confruntare depinzând soarta ficatului și a organismului infectat.

Aici intervine un atribut nedorit al virusului hepatitei, cameleonismul. Dacă cele mai multe virusuri se înmulțesc „la indigo”, dând naștere unor copii identice, virusul C produce copii diferite cu fiecare generație și „zăpăcește” sistemul imun. Este motivul principal pentru care nu există la ora actuală un vaccin eficient împotriva acestui virus.

Rezultatul este o statistică descurajantă: dintr-o sută de persoane infectate cu virus C, 85 nu vor reuși să scape de el; sistemul imun pierde această primă bătălie, iar virusul continuă să prospere pe seama ficatului. Dintre cei 85 de purtători infectați, în următorii 20 de ani, 68 vor rămâne stabili, fără semne de boală de ficat, în timp ce 17 pacienți vor face ciroză, stadiul terminal al bolii de ficat. Dintre aceștia 17, 4 pacienți vor evolua spre cancer de ficat și, în absența unui transplant hepatic salvator, spre moarte.

Vestea bună este că dispunem astăzi de medicamente ce acționează din ce în ce mai aproape de originea bolii, astfel că evoluția infecției cu virus C descrisă mai sus poate fi modificată. Important pentru eficiența tratamentului este ca infectarea să fie cunoscută, iar diagnosticul să fie pus cât mai precoce.

Din păcate, simptomele bolii în fazele inițiale sunt foarte discrete. O stare de oboseală nejustificată, mâncărimi de piele, dureri de mușchi și articulații, eventual erupții cutanate pot fi primele semne de infecție cu virusul hepatitei C. Acest debut tăcut al afecțiunii este unul dintre motivele pentru care hepatita C este o boală subdiagnosticată sau descoperită tardiv.

Iată ce situații pot apărea:

• în organism nu există o infecție cu virusul care determina hepatita C; acest fapt poate fi confirmat și prin analiza de sânge numită anti-HCV, care indică prezența sau absența anticorpilor specifici;
• infecție hepatică acută (recentă) cu virus C, diagnosticată de medic pe baza observațiilor clinice și dovedită prin analiza de sânge numită viremie (HCV RNA), care depistează direct virusul în sânge și devine pozitivă înaintea apariției anticorpilor anti-HCV; situația este rar întâlnită în practică și conduce la o atentă monitorizare a ficatului, medicul fiind cel care decide dacă și când e necesar tratamentul antiviral;
• pacientului este infectat cu virus hepatic C fără să știe – cele mai multe persoane cu hepatită cronică C află de prezența virusului mult timp după instalarea acestuia în ficat, de obicei cu ocazia unui control de rutină („analize de ficat crescute”). Pacientul cu anticorpi anti-HCV prezenți și viremie pozitivă este un candidat pentru tratamentul antiviral.

Ca o concluzie, sfatul general pentru a preveni orice suferință cauzată de hepatita C este să urmăriți în permanență starea de sănătate a ficatului, incluzând testele specifice în lista analizelor de laborator făcute anual, și să vă adresați medicului ori de câte ori vă confruntați cu simptome ca cele de mai sus.

Sursa foto: pexels.com

Citeşte şi: Camera senzorială de acasă