Dependenţa de zahăr o afecţiune reală?

Autor: Mariana Chelariu, Nutriţie şi Dietetică

Zahărul, sub orice formă, este o substanţă care se adresează exclusiv plăcerii, organismul nostru neavând nevoie de niciun gram din acest produs.

Corpul uman funcţionează pe baza energiei eliberate prin metabolizarea glucozei, dar este de preferat ca sursa principală de glucoză din alimentaţie să fie carbohidraţii complecşi (amidonul) şi doar în mică măsură carbohidraţii simpli (zahărul, mierea, fructele).

Zahărul stimulează în creier o zona responsabilă cu starea de bine, se eliberează o serie de substanţe care produc plăcere şi creează dependenţă. În cadrul unor teste de laborator, şobolanii care au mâncat necontrolat acest aliment au arătat schimbări la nivelul creierului asemanatoare cu cele ce apar în cazul dependenţilor de droguri.

Posibilele semne ale dependenţei de zahăr includ: vă pierdeţi controlul şi mâncaţi mai mult decât aţi plănuit, vă simţiţi rău când nu apucaţi să mâncaţi dulcele zilnic, sunteţi nervos, tremuraţi.

Puţine persoane il mănâncă cu linguriţa însă, el este un aliment omniprezent în alimentaţia noastră, conştienţi fiiind mai mult sau mai puţin de cantitatea pe care o consumăm zilnic. Îl găsim în diverse cantităţi şi sub diverse forme în: iaurturi cu fructe şi iaurturi cu 0% grăsimi, brânzeturi, pâine, covrigei, muesli şi cerealele cu fructe uscate, muştar, ketchup şi alte sosuri, mezeluri, batoane pentru slăbit, batoane proteice, shakuri energizante pentru sportivi, cafea cu arome etc.  80% din mâncarea procesată il contine sub diferite denumiri.

Cât zahăr putem mânca fără să ne fie afectată sănătatea?

Cele mai recente recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii spun că maxim 5 % din aportul zilnic de calorii ar trebui să vină din zaharuri pure. Aceasta echivalează cu aproximativ cinci linguriţe (25 g) pentru femei şi şapte linguriţe (35 g) pentru bărbaţi. Spre exemplu, un pahar de suc (250ml) poate conţine 6 linguriţe de zahăr, iar un iaurt cu fructe  de 125g conţine 2-3 linguriţe. Alimentul în sine nu este un aliment nociv pentru sănătate, însă toxicitatea o face doza.

Există unele obiceiuri considerate sănătoase dar care, în realitate, întrețin dependența de dulce, cum ar fi:

• Alegerea sucurilor de fructe (fresh-uri) şi a preparatelor din fructe (gem, dulceaţă), fie ele şi fără adaos, în locul fructelor proaspete. Prin stoarcerea sau fierberea fructelor  se obţin alimente concentrate caloric, cu un conţinut crescut de zaharuri, fără beneficiile fibrelor, vitaminelor şi mineralelor din fructele întregi.
• Înlocuirea băuturilor carbogazoase care conţin zahăr cu băuturi cu îndulcitori artificiali.
• Înlocuirea zahărului alb din cafea cu cel brun, din trestie, miere sau alte tipuri de siropuri naturale

Pentru că produc o stare de bine şi de relaxare este uşor de înţeles de ce produsele dulci stimulează dorinţa de consum, iar de aici şi până la exces nu este decât un pas.

www.marianachelariu.ro

Citeşte şi: 5 tehnici pentru a stimula sistemul imunitar al copilului dumneavoastră