Troscotul, proprietăți terapeutice

Troscotul este o plantă cu părți aeriene inodore, cu un gust picant, astringent, vag picant. Conținând mucilagiu, tanin, flavonoide, polifenoli, se distinge prin acid silicic, a cărui proporție variază de la an la an și, în același an, atingând vârful său (1%) în luna octombrie.

Își ia numele din limba latină, Polygonum aviculare („nodul păsărilor”) datorită semințelor sale, foarte populare printre păsări. Proprietățile sale medicinale sunt cunoscute de secole pentru acțiunile lor excepționale asupra pielii.

Deși nu se bucură de o mare apreciere la noi, troscotul are multe proprietăți terapeutice:

• Blând astringent, hemostatic, vindecător
• Diuretic, depurativ
• Expectorant
• Antidiabetic
• Vermifug
• Întărește oasele, cartilajul, țesuturile (pulmonare printre altele) și asigură fabricarea lor corectă

Citește și: Urzica vie, planta care purifică organismul

Utilizări terapeutice

• Tulburări gastro-intestinale: diaree, diaree intratabilă, dizenterie, enterită sângeroasă, enterocolită, vărsături de sânge, hematemeză.

• Tulburări pulmonare: tuse, catar bronșic, faringită, adjuvant în tuberculoză, tuse cu sânge, hemoptizie.

• Tulburări vezico-renale: albuminurie, oligurie, urolitiază, retenție de urină, gută, rheumatism.

• Tulburări circulatorii: hemoroizi, vene varicoase.

• Tulburări ginecologice: leucoree, reglarea ciclului, hemoragie uterină.

• Tulburări ale pielii: plagă, sângerare a plăgii, leziuni, ulcer la picior.

• Adjuvant în diabet

• Sângerarea nasului

• Stomatită, afte, alte ulcere la nivelul gurii mici

Precauții de utilizare, contraindicații, alte informații

Deoarece troscotul este o plantă foarte comună în natură, nu este foarte dificil să o găsești. Se recoltează cel mai bine în octombrie, perioada anului în care are cel mai mare conținut de siliciu. Rețineți că este esențial să eliminați zonele de cules în care poluarea cauzată de activitățile umane este evidentă.

La gătit, se mănâncă când planta este tânără și fragedă. Frunzele sale pot fi folosite în supă, alături de urzică, patlagină, nalbă.

Semințele sunt, de asemenea, comestibile, dar dimensiunile lor mici le fac improprii pentru utilizarea culinară practică, cu excepția păsărilor care le iubesc!

Sursa: booksofdante.wordpress.com / Foto: freenatureimages.eu