Terapia atașamentului în dezvoltarea copilului

Terapia atașamentului în dezvoltarea copilului

Terapia atașamentului este importantă în orice proces de recuperare. Alături de dezvoltarea autonomiei la copil, terapia atașamentului stă la baza reușitei interventiei.

Atasamentul primar se formeaza și se dezvoltă în primii ani de viaţă, alături de mama sau figura parentală primară. Relaţia de ataşament este foarte importantă pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Practic, această legătură devine model pentru relaţiile pe care copilul le dezvoltă la vârsta adultă.

Un copil care are un ataşament sigur cu mama devine un adult care se implică afectiv în relaţii, caută susţinerea celorlalţi şi le împărtăşeşte cu uşurinţă sentimentele sale, are încredere se sine, o imagine de sine bine conturată și o stimă de sine pozitivă.

Iată  4 modele de atasament la copii:

  • Copilul cu un ataşament sigur suportă bine despărţirea de mamă, caută alinare la aceasta atunci când este speriat, se bucură când mama se întoarce la el, preferă compania mamei, în detrimentul străinilor.
  • Copilul cu un ataşament evitant nu protestează atunci când se desparte de mamă şi nu caută alinare la ea atunci când are nevoie. Mai mult, el nu pare să facă diferenţa între alinarea oferită de mamă şi cea oferită de un străin.
  • Copilul cu ataşament ambivalent este foarte stresat atunci când este despărţit de mamă şi nu se linişteşte nici măcar atunci când aceasta se întoarce alături de el. Este un copil nesigur, speriat în preajma persoanelor necunoscute.
  • Copilul cu atașament dezorganizat, este permanent înspăimântat. Acest tip de ataşament apare pe fond de neglijenţă sau a abuzului fizic din partea mamei. Copilul evită să caute sprijin sau alinare pentru sine.

Atașamentul sigur se construiește pe o abordare pozitivă în relația părinte-copil care presupune centrarea pe ceea ce părinții pot face pentru a facilita dezvoltarea optimă a copiilor. În această situație copilul are o dezvoltare normală conform vârstei lui cronologice și se corelează cu un nivel ridicat de sănătate mintală.

Temperamentul dificil al copilului, rigiditatea la schimbare, teama de nou, impulsivitatea indică o tulburare în dezvoltare care poate avea la bază un atașament neadecvat sau acest atașament neadecvat din copilăria timpurie poate duce la o tulburare de dezvoltare și/sau învățare.

Un caz particular îl prezintă copilul cu autism care are atasamentul afectat în sensul în care nu întelege în mod adecvat emoția, nu o poate gestiona, are nevoie de ajutor și de cele mai multe ori îi produce anxietate. Cunoșterea de sine și formarea imaginii de sine sunt procese complexe care structurează conținuturile informaționale despre sine și lume, noțiuni pe care copiii cu autism nu le pot prelucra și de aceea apare nevoia de stimulare, ticuri și stereotipii la schimbările de orice tip.

Terapia atașamentului este importantă în orice proces de recuperare. Alături de dezvoltarea autonomiei la copil, terapia atașamentului stă la baza reușitei interventiei. 

Un exercițiu la îndemâna părinților, uneori ușor de realizat, alte ori foarte greu (în funcție de diagnostic), este încurajarea copilului să facă parte din diverse grupuri de copii, să poată învăța despre relații, comportamente și consecințe.

Punând pe prim plan dezvoltarea copilului, sfătuim părinții să apeleze la ajutor specializat atunci când nu reușesc să gestioneze unele situații sau dacă identifică interacțiuni sau manifestări neadecvate ale celui mic.

PAPILLON CLINIQUE, clinica de recuperare și consiliere include terapia atașamentului în planul de intervenție pentru a crește gradul de constientizare a sinelui și o interacțiune adecvată între membrii familiei. (foto: pixabay.com)

Autor: Iren A. IONITA – terapeut, profesor consilier psihopedagog

www.papillonmedical.ro

Citește și: Fontanela la bebeluși și copii mici

2 thoughts on “Terapia atașamentului în dezvoltarea copilului

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *