Realitatea virtuală în psihoterapie

Realitatea virtuală în psihoterapie

Realitatea virtuală (VR) devine unul dintre noile instrumente tehnologice cheie într-o revoluție digitală care se extinde și în sfera sănătății mintale.

Îngrijirea sănătății și realitatea virtuală s-au întâlnit pentru prima dată în anii 1990 ca instrument de simulare pentru colonoscopia tractului gastrointestinal  în cadrul educației medicale. Realitatea virtuală ar fi rămas ca un instrument de simulare pentru medici și chirurgi, dar natura sa interactivă a sugerat-o ca un instrument aplicabil pentru schimbarea psihologică.

Oamenii care folosesc realitatea virtuală pentru prima dată sunt uimiți de cât de captivant se simte cu adevărat. Utilizatorii se pot deplasa prin mediul virtual, pot fi purtați prin zone ce oferă relaxare și meditație pentru reducerea stresului sau prin medii cu potențial anxiogen. Acest lucru face o experiență foarte stimulativă și captivantă care adesea îi lasă pe oameni să simtă că s-au transportat într-adevăr într-o altă lume. 

Din perspectivă terapeutică, capacitatea de a controla experiențele într-un mediu virtual, în special sub supravegherea unui terapeut, oferă mult potențial. De exemplu, în terapia fobiilor, adaptabilitatea lumilor virtuale înseamnă că pot fi create lumi virtuale relevante din punct de vedere contextual, care sunt utilizate pentru a permite expunerea sistematică la stimuli temuți.

Abordările psihoterapeutice eficiente, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, sunt recreate în VR împreună cu tehnicile de expunere. Această expunere este deosebit de eficientă deoarece scopul realității virtuale este de a produce o „iluzie a realității”. Totuși,  pacienții, deși știu că mediul computerizat nu este real – o iluzie computerizată – creierul lor percepe imaginile și sunetul că stimuli reali.

Te-ar putea interesa și: Mononucleoza infecțioasă la copil

Aria largă a realitățîi virtuale a permis utilizarea sa pentru tratarea tulburării de stres posttraumatic (PTSD), tulburărilor de anxietate socială și generalizată, fobiilor specifice,( frica de a vorbi în public, frica de evaluare etc), tulburărilor de alimentație, abuzului de substanțe, tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate, depresie, gestionarea durerii și stresului psihologic.

Datorită flexibilitățîi sale, tehnica VR poate fi adaptată astfel încât să reprezinte un instrument eficient în tratarea tulburărilor de comportament alimentar. Imaginea corporală distorsionată este o parte a psihopatologiei regăsită în anorexia nervoasă și în bulimia nervoasă. Mediul în realitatea virtuală fiind un mediu securizant îi permite pacientei să se confrunte cu reprezentarea mentală a propriului corp, cu anxietatea și cu gândurile iraționale.

Terapia prin Realitate Virtuală, datorită componenței sale de gaming, are capacitatea de a ajuta copiii și adolescenții să-și înfrunte temerile, fără a părăși spațiul securizant al cabinetului. S-a demonstrat că stresul repetat în timpul copilăriei și adolescenței scade funcția cognitivă în timp ce crește incidența  anxietății și depresiei.

O echipă de la Spitalul de Copii L.P. din Stanford, a demonstrat că utilizarea realitățîi virtuale în terapia copiilor are capacitatea de a-i implică într-un mod care le atrage atenția de la griji, stres, iar procesul terapeutic devine nu numai mai atrăgător, ci prin rolul activ pe care îl joacă, crește gradul de implicare, re-învățarea și modificarea comportamentului tinerilor pacienți. (Foto: pixabay.com)

Autor: Grigore Elena Alina, psiholog și psihoterapeut integrativ Policlinica Providența

www.providentamedical.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.