Mononucleoza infecțioasă la copil

Mononucleoza infecțioasă la copil

Mononucleoza  este o boală infecțioasă cauzată de unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice – Epstein-Barr (EBV),  care se transmite prin saliva infectată. Boala se manifestă sporadic sau în mici epidemii care apar în colectivități de copii.

Cum se transmite mononucleoza?

Lacrimile, saliva și mucusul din ochi, nas și gât sunt purtătoare de  virusul Epstein-Barr la persoanele infectate și reprezintă o sursă de contaminare dacă un copil intră în contact cu ele.

Contactul uzual sau un scurt sărut pe buze cu o persoana infectată nu este suficient să transmită boala. Abia când apare schimbul de salivă, riscul de contaminare este cel mai mare, motiv pentru care mononucleoza este supranumită și boala sărutului.

Care sunt principalele simptome ale mononucleozei?

Simptomele specifice  mononucleozei infecțioase apar, de obicei, între 4 și 6 săptămâni de la infectarea cu  EBV:

  • Oboseala extremă;
  • Dureri musculare;
  • Febră;
  • Dureri în gât;
  • Cefalee;
  • Mărirea ganglionilor limfatici la nivel cervical și axillar;
  • Mărirea ficatului  (Hepatomegalie) și/sau a splinei (Splenomegalie);
  • Erupții cutanate (Rash);
  • Scăderea apetitului.

În general, evoluția bolii este autolimitantă, spontan, în 7-14 zile. Cu cât copilul este mai mare, cu atât simptomele pot fi mai numeroase și mai agresive. Adolescenții prezintă cele mai multe simptome ale mononucleozei.

Te-ar putea interesa și: Scleroza multiplă: virusul Epstein-Barr responsabil?

Cum diagnosticăm boala  la copil?

Medicul pediatru va examina copilul și va face anamneza.

  • Clinic: cele 3 simptome principale (febră prelungită, adenopatie, angină).  Prezența lor concomitentă este suficientă pentru stabilirea diagnosticului, fără să fie nevoie de alte teste suplimentare.

De asemenea, se pot face:

  • Analize de sânge, care relevă valori crescute ale leuococitelor cu predominența limfocitelor, proteina C reactivă normală sau doar ușor crescută.
  • Anticorpii heterofili (test rapid la mononucleoză) nu sunt specifici, pot aparea și în serul persoanelor sănătoase, dar pot fi utili în orientarea diagnosticului.
  • Anticorpii anti virus Epstein Barr de tip IgM  apar în perioada de stare, titrul lor crește în perioada bolii, pentru ca ulterior să apară cei de tip Ig G, care arată trecerea prin boala și persistă toată viața. Anticorpii nu apar pozitivi din primele zile de boală și dozarea lor nu oferă un rezultat imediat,

Cum se tratează mononucleoza la copil?

Fiind o infecție virală, mononucleoza se va vindeca de la sine în câteva săptămâni.      Nu există un tratament specific, iar antibioticele nu sunt eficiente în tratarea acestei infecții.

Recomandări ce pot  ameliora starea copilului care suferă de mononucleoză:

  • Dacă simptomele mononucleozei sunt agresive, se vor folosi medicamente care să le amelioreze. De exemplu, acetaminofenul și ibuprofenul vor calma durerile și vor reduce febra, comprimate/puff –uri antiseptice pentru ameliorarea anginei local, până la folosirea de steroizi pentru reducerea inflamației. 
  • Consum suficient de lichide (apă, ceai, supe) pentru a reduce riscul de deshidratare.
  • Evitarea sării în preparatele gătite pentru copil, întrucat sarea poate agrava durerea.
  • Se evită folosirea aspirinei, deoarece aceasta poate crește riscul de sindrom Reye în randul persoanelor care suferă de infecții virale.
  • Sporturile de contact, precum și cele care necesită efort susținut vor fi evitate pe o perioadă de o lună. Acestea cresc riscul de complicații la nivelul splinei.

 Cum poate fi prevenită boala?

Nu există un vaccin pentru prevenirea infecției cu virusul Epstein Barr.

Mononucleoza este foarte contagioasă în perioada în care copilul este febril, de aceea, este foarte important ca acesta să fie izolat, astfel încât să nu transmită virusul copiilor de la gradiniță sau de la școală. După ce febra dispare, virusul mai este prezent în saliva copilului, însă în cantități foarte mici, până la 6 luni.

Pentru a reduce riscul de răspandire a virusului, copilul trebuie să folosească tacâmuri și pahare proprii,  fără să le împartă cu alte persoane. Acesta va fi învățat să se spele pe mâini cu apă și săpun de cât mai multe ori pe zi, să își pună mâna la gură când strănută, să nu bea din aceeași sticlă cu altă persoană și să nu împartă  mâncarea cu alți copii.

Ce complicații pot să apară în evoluția bolii?

Cele mai întâlnite complicații pot fi:

  • Splenomegalia – mononucleoza poate cauza mărirea splinei, iar în cazuri severe, splina se poate rupe și pot să apară dureri spontane și puternice în partea superioară stângă a abdomenului. Dacă apar aceste dureri, este esențial un control medical de urgență.
  • Hepatomegalia – mononucleoza poate duce la inflamarea ficatului (hepatită) sau, uneori, la apariția icterului, care determină colorarea în galben a pielii.

     Alte complicații mai puțin comune pot fi:

  • Anemia – o scădere a numărului de celule roșii din sânge și a hemoglobinei;
  • Trombocitopenia – scăderea nivelului de trombocite, celule vitale pentru coagularea sângelui;
  • Afecțiuni cardiovasculare – precum inflamarea mușchiului inimii (miocardita);
  • Afecțiuni la nivelul sistemului nervos – precum meningita, encefalita sau sindromul Guillain-Barré;
  • Inflamarea amigdalelor – care pot îngreuna respirația.

Este important de menționat că, odată ce un copil a fost infectat cu virusul Epstein-Barr, organismul va crea anticorpi. Altfel spus, organismul va deveni imun la mononucleoză. (Foto: pixabay.com)

Autor: Dr. Lavinia Rusu, medic specialist pediatrie la Policlinica Providența

www.providentamedical.ro

3 thoughts on “Mononucleoza infecțioasă la copil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.