Infecțiile herpetice oculare

Diagnosticul herpesului ocular

Specialistul în medicină primară (medic de familie, pediatru, internist) poate stabili diagnosticul inițial, dar în majoritatea cazurilor pacienții trebuie monitorizați de către un oftalmolog. Echipamentul de specialitate permite o evaluare mult mai detaliată, iar specialistul poate adapta schema de tratament în funcție de gradul și severitatea afectării oculare.

De cele mai multe ori, diagnosticul se stabilește doar pe baza simptomatologiei și a semnelor oculare.

Keratita herpetică se manifestă adesea prin apariția unei eroziuni cu aspect specific de „dendrită”, care este asemănătoare ramificațiilor arborilor și poate fi observată de către examinator utilizând o lumină cu filtru albastru și instilarea unei picături de colorant. Cu ajutorul biomicroscopului, oftalmologul poate căuta indicii suplimentare pentru a diferenția keratita determinată de HSV de cea produsă de HZV, dar în ambele cazuri, tratamentul antiviral inițial este același.

În afară de keratita dendritică, infecția cu virusuri herpetice poate produce și alte leziuni corneene:

• keratita punctata epitelială;
• ulcerele microdendritice sau pseudodendritele;
• keratita numulară;
• keratita disciformă;
• keratita vasculară limbică.

În cazul infecției cu HZV leziunile oculare sunt adesea precedate de leziuni cutanate, care apar la 3-5 zile de la debutul nevralgiei și se manifestă printr-un eritem maculo-papular însoțit de edem periorbital și palpebral. Apoi se observă vezicule (cu un conținut clar), pustule (cu un conținut brun și purulent), ulcerații și apoi cruste. Erupția cutanată este unilaterală, limitată la teritoriul cutanat al nervului oftalmic (tegumentul frunții, scalpului, pleoapa superioară, treimea medială a pleoapei inferioare și aripa nasului) și nu depășeste linia mediană.

Specialistul efectuează o examinare atentă a celorlalte țesuturi oculare (tegumentul palpebral, conjunctiva, camera anterioară, irisul și retina) pentru a evalua severitatea infecției. În cazurile în care există dubii, se poate recolta o cultură pentru confirmarea diagnosticului.