Hipertensiunea arterială

Autor: Dr. Nicoleta Dima, medic primar Medicina internă (cu competențe și în Cardiologie), Policlinica Providența

 Hipertensiunea arterială (HTA) este cea mai frecventă boală cardiovasculară, cu distribuție neuniformă şi impact major pe organele ţintă (creier, cord, rinichi), care nu beneficiază încă de un control satisfăcător.

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate la nivel mondial. În România, conform datelor studiului SEPHAR III, prevalența hipertensiunii arteriale este în creștere, 49.5% dintre românii cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani sunt hipertensivi. Longevitatea şi numărul comorbidităţilor a crescut. Conceptul de medicină bazată pe dovezi a influenţat practica medicală din ultimii ani.

Pacienţii hipertensivi constituie o categorie bine reprezentată numeric şi cu probleme speciale. Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru boala coronariană şi accidental vascular cerebral. HTA reprezintă creşterea valorilor presiunii arteriale ≥ 140/90 mmHg. În geneza hipertensiunii arteriale sunt implicate şi intricate mecanisme neurale, renale, hormonale şi vasculare. O serie de factori contribuie la creşterea TA, incluzând obezitatea, rezistenţa la insulină, consumul exagerat de alcool, consumul excesiv de sare, vârsta, sedentarismul, stressul, consumul scăzut de potasiu şi consumul scăzut de calciu. Unii dintre aceşti factori sunt aditivi, cum ar fi obezitatea şi consumul de alcool.

 Scopul evaluării iniţiale este determinarea TA de fond, a prezenţei şi extinderii afectării de organ ţintă şi a bolii cardiovasculare concomitente, investigarea cauzelor potenţiale de HTA (HTA secundară), determinarea factorilor favorizanţi şi a altor factori de risc cardiovascular. Măsurarea TA în afara cabinetului se realizează în mod obişnuit prin monitorizarea ambulatorie a TA (ABPM) sau prin monitorizare la domiciliu a TA, de obicei prin automăsurare.