Balcic, tărâmul reginei

Autor: Maria Luisa Tuculeanu

Balcic este un oraș aflat la țărmul Mării Negre, astăzi în Nord-Estul Bulgariei, situat la o distanță de 42 km de Varna. Este oraşul pictorilor şi al reginei Maria.

În perioada 1913-1940 a aparținut de Regatul Romȃniei, dar ȋn 1940, Balcicul (şi Cadrilaterul) a fost cedat Bulgariei, ȋmpreună cu amintirile şi trăirile unei suverane care şi-a lăsat inima aici, tăinuită ȋntr-o casetă de argint, ȋncrustată cu pietre preţioase. Datorită versanților de calcar din jurul său, localitatea a fost denumită Orașul Alb, descris de un peisaj ars de soare, avȃnd cărări unduitoare cu praf cărămiziu, amestecat cu ocru. Lângă localitate a mai existat o așezare, care a dăinuit pȃnă astăzi, numită Mumcil în timpul administrației românești. Satul era populat, ȋn mare parte, de tătari.

Exotismul zonei este surprins ca nimeni altul de pictorul Nicolae Tonitza, care ȋnchide ȋn pȃnzele sale fizionomii aparte de copii şi tineri tătari cu ochii mijiţi şi tenul cerat.

Balcic, la început de secol XX

La început de secol XX, Balcicul avea aspectul unui orășel cosmopolit, un târg cu străzi înguste, animate de carele negustorilor. Aflat o vreme sub suzeranitate otomană, oraşul a căpătat un aer oriental, care s-a mai diluat odată cu scăderea populaţiei musulmane. Cu toate acestea, atmosfera inconfundabilă a rămas şi a chemat, pe rȃnd, artişti iubitori de lumină şi albastru marin. Dar aici se află şi castelul de vară al Reginei Maria, înmiresmat de o celebră grădină botanică, unicat în Europa, mai ales datorită colecției de cactuși.

Aici şi-a dorit regina să adaste mereu, pe acest pămȃnt udat de mare, care ȋi amintea de insula natală. Drept urmare, şi-a construit un castel ce avea să păstreze ȋntocmai spiritul locului, impregnat de aerul ȋnmiresmat al brizei răcoroase şi arhitectura de stȃncă, inundată de spuma dantelată a valurilor. Admirat şi astăzi, nu are nimic din impetuozitatea unui colos, dar atinge privirile cu o simplitate caldă, de piatră şi lemn. Are pereţi albi şi ţiglă roşcată. De la ȋnălţime, silueta reginei ȋnveşmȃntată ȋn alb de ȋnger se conturează pretutindeni, ȋn flori, ȋn apă şi-n ţărmul alintat de vȃnt.

În 1940, an ȋn care Cadrilaterul ȋntră ȋn stăpȃnirea Bulgariei, inima Reginei Maria a fost luată din Balcic şi dusă la Bran de către prinţesa Ileana. În 1968, regimul comunist trece inima reginei ȋn patrimoniul statului, revendicată fiind de Regele Mihai ȋn 2006. Corpul Reginei se află astăzi ȋn biserica mănăstirii Curtea de Argeş, alături de Regele Ferdinand.

Foto: wikipedia.com

Citeşte şi:  La Neamţ, în tihna creaţiei