Arta ca terapie în perioada pandemiei

Autor: Mihai Coțovanu, artist plastic

Cred că acum este nevoie de o orientare spre idealuri, ca motiv de cugetare și o transcedere prin arta inspirată ce conduce spre dimensiunea timpului din adâncuri (absolut) cuprinsă în sfera adevărurilor sublime.

Toamnă bacoviană; aerul rece, orașul pustiu, oameni trec prin fața galeriei de artă „Theodor Pallady”, într-o atmosferă înnourată, plumburie, al teluricului plumb care apasă gândirea, cu trăiri și simțiri a vremurilor de pandemie.

            A expune în această perioadă pare o mică nebunie, dar cred că este foarte necesar să  ofer publicului iubitor de artă o expoziție de pictură, cu o tematică senină, plină de lumină și culoare, ce pare să iasă din contextul artelor plastice contemporane, o expoziție de pictură „Sub idealismul lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin”.

            Cred că acum este nevoie de o orientare spre idealuri, ca motiv de cugetare și o transcedere prin arta inspirată ce conduce spre dimensiunea timpului din adâncuri( absolut) cuprinsă în sfera adevărurilor sublime, o nevoie firească de descătușare a emoțiilor telurice, de teamă, frică, furie, ură, mânie, etc; care sunt determinate de atașamentul nostru de necesitățile existenței.

            Pentru o mai bună înțelegere, aduc în atenție o cugetare care a străbătut multe milenii. „Omul care-și îndreaptă gândul spre obiectele simțirilor, se naște legătura cu ele”, din această legătură se naște dorința, din dorință mânia, din mânie tulburarea minții, din tulburarea minții se distruge gândirea, iar prin distrugerea gândirii se distruge omul.

            Orientarea materialistă a umanității, prin toate aspectele telurice de viețuire, direcționează în mod involuntar societatea prin a diminua calitățile de omenie, iar căderea din natura firească duce la o viață cu scopuri efemere.

Citește și: Maladia ideologiei şi terapia Adevărului

            Idealismul artistic este o alternativă de evadare prin energia luminii și a culorilor ca o modalitate de contemplare a tot ceea ce ne înconjoară, ca o necesitate de a putea vedea frumos, prin acordarea corzilor sensibile ale sufletului spre această direcție.

            Am convingerea că idealismul artistic este un traseu anevoios, de a descătușa ființa interioară din încătușările telurice ale trupului, iar arta, unde inspirația creatoare se manifestă, devine o evadare din constrângerile telurice, o salvare a omului prin frumos.

www.mihaicotovanu.ro