Adolescența -,,furtuna identității’’

Adolescența este o etapă de dezvoltare care presupune schimbări fizice, cognitive, emoționale și morale, care se combină cu modificarea rolurilor sociale.

Definita că o perioadă de tranziție, adolescența este caracterizată de procese accelerate de schimbare a funcționării biologice (apariția modificărilor hormonale, atingerea maturității fizice și sexuale), cognitive (modalități mai sofisticate de gândire), sociale (asumarea de noi roluri prin confruntarea cu noi provocări și experiențe).

În ceea ce privește vârsta biologică, conform Meschke, adolescența se încadrează între 12 și 19 ani, având următoarele etape:

– Adolescența timpurie (12-14ani);

– Adolescența mijlocie (15-17ani);

– Adolescența târzie (18-19ani).

Pe plan psihologic, se produce în această perioadă de tranziție o permanentă configurare a imaginii de sine, care creează dificultăți adolescentului în a se autodefini.  Adesea, noua identitate se formează prin opoziția față de imaginea adultului și prin aderarea la normele sociale și de grup prezente la ceilalți tineri sau la modelele prezentate în media.

A avea o identitate înseamnă a fi cineva, a ocupa o anumită poziție într-un context social, a avea un rol. Abandonarea identității de copil creează uneori sentimentul de gol, lipsă de repere, dezorientare. Pentru a se echilibra el caută noi identificări, noi modele la care să se raporteze.

Copilul găsește, de obicei, un personal-model, considerat la început erou, din familia de origine, un model parental. Însă pe măsura înaintării în vărstă varietatea modelelor crește. Adolescentul caută să se diferențieze de părinți, dar, în același timp, este dependent de aceștia. Acest conflict generează confuzie și instabilitate familială.

Creșterea și maturizarea adolescentului obligă la adaptarea stilului parental a părinților la realitatea actuală a vieții adolescentului. Neadaptarea sistemului parental la nevoile și caracteristicile adolescentului poate produce daune foarte mari identității de sex-rol tânărului.

Criza adolescenței se suprapune peste criza vârstei de mijloc a părintilor

De cele mai multe ori, criza din adolescență se suprapune peste criza vârstei de mijloc a părintilor. Astfel, această etapă de viață va fie una costisitoare pentru orice sistem familial. În cazul în care părinții au reacții imprevizibile, sunt anxioși, indisponibili sau sufocanți, vor perturba modelul de comunicare intrafamilial, ceea ce va conduce la afectarea sistemului de atașament.

Relația cu familia este afectată și în urma confruntării între așteptările părinților și dorințele adolescentului. Atunci când părinții reușesc să ofere adolescentului un spațiu privat, acesta va fi mai înclinat să vină spre familie când are nevoie de ajutor.

Adolescentul este asaltat de multitudinea de schimbări ce  îl provoacă la o readaptare continuă și pentru care are nevoie de resurse și strategii adaptative. În cazul lipsei acestora, dificultățile întâmpinate vor avea un impact negativ puternic asupra identității acestora. (Foto: pixabay.com)

Autor: Grigore Elena Alina, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ Policlinica Providența

www.providentamedical.ro

Citește și: Dimensiunea primordială abstractă