Urticaria la copii

Urticaria la copii

Ce este urticaria?

Urticaria este o reacție cutanată produsă de factori multipli, caracterizată printr-o erupție formată din papule și plăci eritemato-edematoase, fugace, pruriginoase care afectează dermul.

Urticaria este acută în cazul în care manifestările caracteristice sunt prezente o perioada mai mică de 6 săptămâni, iar o perioadă mai lungă de 6 săptămâni definește urticaria cronică.

Incidența urticariei în rândul copiilor este de 6-7%, apare cel mai frecvent în rândul băieților preșcolari și școlari și este foarte rar întâlnită în rândul sugarilor și a nou-născuților.

Care sunt cauzele apariției urticariei la copii?

  • Administrarea unor medicamente, mai frecvent antibiotice, antiinflamatoare nonsteroidiene, analgezice, sedative, diuretice, laxative.
  • Înțepaturi de insecte (viespe, albină, paianjen, țântar).
  • Consumul unor alimente: ouă, lapte, căpșuni, pește și fructe de mare, miere, citrice, ciocolată, arahide, unt de arahide, condimente.
  • Alergeni de contact: alimente, textile, latex, păr de animale, plante, cosmetice.
  • Alergeni inhalatori : polenuri, praf de casă.
  • Agenți fizici: haine strâmte sau din materiale dure, precum lâna sau hainele sintetice, frig, căldură.
  • Infecții: bacteriene (infecția faringiană cu streptococ cauzează urticarie la 17% din copii,  infecția cu Helicobacter Pylori), virale (VHB, V. Epstein Barr, Coxsackie), fungice (Candida, dermatofiti), parazitare (Toxocara, Giardia, Oxiuri,  Trichinella).
  • Boli interne: Colagenoze (lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, boala Behcet, dermatomiozita), afecțiuni endocrine (tiroidita Hashimoto, hipotiroidismul).
  • Bolile inflamatorii intestinale.
  • Factori genetici  (urticaria familială la frig/cald, angioedem ereditar).
  • Factori psihici.

Urticaria – manifestările clinice specifice urticariei

Leziunile de urticarie se caracterizează prin:

  • dispoziție în orice parte a corpului;
  • mărime variabilă, de la câțiva mm, la 10-20 cm;
  • leziunile sunt palpabile, eritematoase, pruriginoase;
  • leziunile pot conflua sub foarmă de placarde;
  • leziunile sunt fugace; o leziune individuală care persistă peste 24 ore impune alt diagnostic;
  • leziunile nu lasă cicatrice.

Diagnosticul urticariei se realizează pe baza examinării clinice a copilului și a istoricului medical. Pentru realizarea istoricului bolii de către medicul specialist este necesar raspunsul la următoarele întrebări:

  • Când au debutat leziunile tegumentare?
  • Este posibilă asocierea debutului cu ingestia unor anumite tipuri de alimente sau administrarea unei forme de medicație?
  • Există în familie o formă de urticarie cronică?
  • S-a realizat contactul cu anumiți factori alergeni externi?
  • Copilul a suferit recent de anumite boli de natură infecțioasă?

Cum putem afla care este cauza de urticarie?

Investigațiile necesare pot diferi în funcție de anamneză:

  • Determinarea IgE, pentru identificarea terenului alergic.
  • Determinarea hemoleucogramei complete, a proteinei C reactive și a VSH-ului, în cazul copiilor suspicionați cu diferite afecțiuni inflamatorii.
  • Determinarea culturilor bacteriene, în cazul copiilor care au prezentat în antecedente febră și odinofagie, pentru identificarea infecțiilor bacteriene.
  • Determinarea C1, C2 și C3 esterazei, în cazul bolnavilor cu istoric familial pozitiv de angioedem.
  • Determinarea anticorpilor antitiroglobulina și antimicrozomali, în cazul copiilor suspicionați cu boala endocrină și care prezintă istoric familial pozitiv de hiotiroidism sau alte tulburări endocrine.
  • Determinarea anticorpilor antinucleari, efectuarea examenului sumar de urină și a sedimentului urinar, în cazul copiilor care prezintă fotosensibilitate, artrita sau alte manifestari clinice specifice bolilor de colagen.
  • Efectuarea examenului coproparazitologic la copiii care au consumat în antecedente alimente din carne insuficient preparate termic sau la cei care au venit în contact cu diferite tipuri de parazitoze.
  • Determinarea aglutininelor la rece sau a crioproteinelor în cazul copiilor care au dezvoltat erupție cutanată în urma expunerii la temperaturi scăzute.
  • Efectuarea testului de provocare cutanată la copiii cu suspiciune de urticarie la frică, urticarie aquaporină sau urticarie la razele soarelui (aplicarea locală de gheață, presiune sau apă caldă).
  • Biopsie cutanată și examen histopatologic în caz de suspiciune a apariției urticariei vasculitice.
  • Jurnalul alimentar pe 2-4 săptămâni poate confirma sau infirma alergia la anumite alimente.

Cum se tratează urticaria?

Tratamentul specific pentru combaterea urticariei constă în adoptarea unor măsuri igieno-dietetice, tratament medicamentos antialergic și tratament medicamentos de combatere a agentului declanșator.

Măsurile de regim igieno-dietetic recomandate în cazul copiilor cu urticarie constau în:

  • Alimentația exclusiv la sân a copilului în primele șase luni de viață.
  • Promovarea unei alimentații naturale și echilibrate, fără excese alimentare, conservanți și alergizanți.
  • Administrarea formulelor de lapte hipoalergenice, în cazul copiilor cu teren alergic.
  • Administrarea formulelor de lapte praf delactozate în cazul copiilor cu intoleranță la lactoză.
  • Evitarea administrării intempestive a medicamentelor fără recomandarea medicului pediatru.
  • Evitarea expunerii la alergenul care a dus la apariția alergiei.

Tratament medicamentos

  • Tratamentul etiologic presupune combaterea infecțiilor, parazitozelor sau a celorlalte afecțiuni care au dus la apariția urticariei.
  • Tratamentul antialergic presupune administrarea medicamentelor antihistaminice (ex. Aerius- Desloratadina, Xyzal- Levocetirizina, Zyrtec – diclorhidrat de cetirizină) pentru combaterea urticariei apărute pe fond alergic.

     În majoritatea cazurilor de urticarie apărută pe fond alergic, administrarea medicamentului antihistaminic se realizează în asociere cu calciu.

     În formele intens pruriginoase, se poate administra și local, pe suprafața leziunii, a unei creme pe bază de antihistaminice sau corticosteroizi, cu rol în reducerea pruritului local (precum Locoid, Advantan etc.).

Urticaria, când ne adresăm de urgență medicului pediatru?

Semnele de alarmă care necesită de urgență consultul medicului pediatru sau adresarea în cel mai scurt timp posibil într-o unitate de primiri urgențe sunt reprezentate în primul rând de manifestările reacției anafilactice.

Manifestările specifice socului anafilactic sunt următoarele: debutul brusc (adesea în primele 30 de minute de la înghițirea substanței) cu edem, eritem și prurit la nivel cutanat, precum și dificultăți ale actului respirator și deglutiției. Alte semne caracteristice sunt reprezentate de: edemul buzelor, ochilor ș a extremităților (mâini, picioare), tulburări gastrointestinale (dureri abdominale, greață, vărsături), sincopa.

Important de reținut este că urticaria poate fi tratată acasă în momentul în care nu prezintă complicații.

Autor: Dr. Lavinia Rusu, medic specialist pediatrie la Policlinica Providența

www.providentamedical.ro

Citește și: Pruritul cutanat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.