Palatul de la Ruginoasa

Palatul de la Ruginoasa, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea, de vistiernicul Săndulache Sturdza. Acesta a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi.

Stilul inițial a fost cel neoclasic, păstrat de capela reședinței, stil care se impusese cu predilecție în arhitectura civilă din Moldova acelor timpuri.

În anul 1847, logofătul Costache Sturdza „preface casa de la Ruginoasa după arhitectura stilului gotic”, angajând pentru aceasta pe arhitectul Johan Brandel. Lucrările au fost finalizate în 1855.

Cladirea, care păstrează și astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de romantismul german, este de formă pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru fațade având aceleași elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră. Asemănarea frapantă cu Palatul de la Miclăușeni, județul Iași, nu este întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza. Tot Sturdzeștii au fost cei care au construit biserica din apropierea castelului și zidul de incintă cu bastioane în stil gotic. Potrivit cu moda apuseană, a fost adus la Ruginoasa un grădinar neamț, Mehler, care s-a ocupat de amenajarea unui frumos parc cu alei largi și vegețație exotică.

În aprilie 1857 Palatul de la Ruginoasa, abandonat și amenințat de ruină, precum și moșia Ruginoasei, cu 8.000 ha, au fost ipotecate de Alexandru Sturdza la Banca Națională a Moldovei, pentru suma de 60.000 de galbeni. Ratele nu au putut fi achitate la timp, astfel că proprietatea a fost scoasă la licitație și cumparată, în anul 1862, de către Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite. Zilele de Paști ale anului 1864 au fost petrecute de familia domnitoare, înconjurată  de prieteni, la Ruginoasa.

Distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Palatul de la Ruginoasa si-a recăpătat strălucirea arhitecturală și farmecul specific, după anul 1978, când a fost restaurat.

În anul 1982, aici s-a deschis Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, conform mijloacelor specifice perioadei.

În spatele Palatului, într-un loc mai retras, vistiernicul Sandu Sturdza a zidit, la 1811, în stil neoclasic, biserica ce servea de capelă a curții, având la intrare coloane cu capiteluri ionice. În interior, nu se mai păstrează din pictura originală decât cei patru evangheliști, zugrăviți pe pandantivii de la baza turlei. În pronaos, pe partea dreaptă, se află cripta familiei Sturdza. Deasupra ei se găsește, astăzi, o raclă din lemn în care sunt osemintele celor doi copii ai familiei Cuza, Dimitrie (care s-a sinucis chiar la Ruginoasa) și Alexandru (mort în Spania, în timpul călătoriei de nuntă).

După cum se știe, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a murit în exil, la Heidelberg, în Germania, pe când locuia la hotel Europa (1873). Potrivit unor mărturii, ultima sa dorință a fost aceea de a fi înmormântat la Ruginoasa, acolo unde își regăsise, pentru scurtă vreme, liniște sufletească, alături de doamna Elena. Trupul neînsuflețit al domnitorului a fost adus și înmormântat la Palatul de la Ruginoasa, lângă biserică.

În 1907, cu ocazia ultimei sale vizite la Ruginoasa, doamna Elena a mutat osemintele într-o criptă special amenajată, în biserică. Piatra de mormânt originală, din marmură albă, de Carrara, a fost depusa și ea în capelă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ruginoasa a avut neșansa de a se afla chiar pe linia frontului, fiind expusă la mari distrugeri. Pentru a evita o profanare a mormântului lui Cuza Voda, osemintele sale au fost evacuate la Curtea de Argeș. După război, deoarece Biserica de la Ruginoasa a fost grav avariată, osemintele domnitorului au fost depuse la Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.

Mai multe informații despre Palatul de la Ruginoasa puteți găsi pe palatulculturii.ro

Citește și: Ghiță Leonard, arta austerității și sacrificiului prin artă