Nevoile copilului pentru a deveni adult echilibrat

Nu este  nevoie  de o copilărie perfectă  pentru a deveni un adult echilibrat. Copilul are anumite nevoi fundamentale: o siguranță de bază, o interrelaționare umană, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine și niște limite realiste.

Siguranța de bază se referă la modul în care copilul este tratat de  propria sa familie. Copilul care se simte în siguranță se pote relaxa și poate avea încredere în cei din jur. Persoanele care au trăit stări de nesiguranță în copilărie, nu se simt în siguranță nicăieri, se simt vulnerabili, fragili, sunt impulsivi și autodistructivi, se aruncă dintr-o relație distructivă în alta sau evită cu totul relațiile.

Pentru a dezvolta conexiuni umane avem nevoie de dragoste, atenție, empatie, respect, afecțiune, înțelegere și îndrumare. Avem nevoie de interrelationare atât din partea familiei cât și din partea cogeneraționalilor. Problemele legate de relaționare se pot manifesta prin sentimentul de înstrăinare, de gol interior, de foame de relație.

Autonomia reprezintă capacitatea de a ne separa de părinți și de a funcționa independent în lume, de a avea o viață, scopuri și direcții proprii. A te simți suficient de protejat pentru a te aventura în lume este o dimensiune a autonomiei. Dependența presupune că nu ți-ai dezvoltat încrederea în propria abilitate de a funcționa în lume. Este posibil ca părinții să fi fost superprotectivi, caz în care copilul devenit adult nu se simte în stare să se descurce fără îndrumarea, sfatul, sprijinul celor pe care îi consideră mai puternici. Aceste persoane vor intra într-o relație cu o figura parentală fie el partener, șef.

Stima de sine reprezintă sentimentul că suntem valoroși în viață noastră personală, profesională și socială. Acesta derivă din senimentul de a fi fost iubit și respectat în copilărie de familie, prieteni. La modul ideal, toți  ar fi trebuit să ne simțim apreciați, acceptați, lăudați și încurajați, dar, uneori,  am  fost criticați sau respiniși. Adultul privat de senimentul valorizării de sine se va simți vulnerabil, inferior altora, va fi hipersensibil la critică și la respingere, va trăi permanent cu sentimentul inadecvării în toate sectoarele vieții sale.

Exprimarea de sine este libertatea de a ne exprimă așa cum suntem, cu nevoile noastre, sentimentele noastre. Nevoile și dorințele copilului trebuie luate în considerare, i se permite să își exprime emoțiile, să fie dezinhibat.   Un mediu în care autoexprimarea este sever afectată formează un adult inhibat și controlat, care încercă permanent să facă pe plac tuturor, poate părea lipsit de emoții.

A avea niște limite realiste înseamnă capacitatea de a ține cont, în acțiunile noastre și de nevoile celorlalți, de a exercita suficient autocontrol pentru a ne atinge scopurile fără a-i desconsidera pe ceilalți. Oamenii care au probleme cu limitele sunt egoiști, hiperexigenti, dominatori, narcisiști, și  tind să-i învinovățească pe ceilalți.

Autor: Grigore Elena Alina, psiholog

www.providentamedical.ro

Citește și: Terapia atașamentului în dezvoltarea copilului