Minunile de la Nicula

Mănăstirea Nicula este cunoscută pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul şi se află la câţiva kilometri de oraşul Gherla, în localitatea Nicula.

În fiecare an, de 15 august, când este hramul mănăstirii, mii de pelerini din toată ţara, dar şi din afara ei, se adună în jurul bisericii, cu rugăciuni şi mulţumiri.

Astfel, aici a luat naştere unul dintre cele mai importante pelerinaje din lumea ortodoxă. Icoana Maicii Domnului de la Nicula, realizată pe scândură de brad, a fost zugrăvită în 1681, de către preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Potrivit unui proces verbal, scris de militarii austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a lăcrimat în permanenţă între 15 februarie şi 12 martie 1699. Din momentul plângerii, Maica Domnului şi-a revărsat binecuvântările şi milostivirea faţă de credincioşii care i se închinau şi erau izbăviţi în acest fel de bolile şi nevoile lor, dobândeau prunci.

Câteva dintre aceste mărturii făcute de credincioşi au fost cuprinse într-o carte aparută recent. În perioade de restrişte icoana a fost ascunsă, îngropată în pământ. A fost zidită chiar în geamul casei tatălui unuia dintre călugări. După ce a fost redescoperită, a stat în mănăstire doar câteva ore, fiind dusă ulterior de organele comuniste la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe. Aici a ramas până în 1992, an în care a fost readusă la mănăstire, printr-o procesiune impresionantă. De atunci a părăsit mănăstirea numai la evenimente deosebite din viaţa Bisericii.

Mănăstirea Nicula este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc. Pustnicul Nicolae a dat numele mănăstirii, dar şi satului în care se găseşte. Prima atestare istorică aminteşte de o biserică din lemn din 1552, cu hramul „Sfânta Treime”, locaş ce a fost mistuit într-un incendiu. Biserica din zid a fost construită mult mai târziu, procesul continuând în 1905, la iniţiativa profesorului de teologie Mihai Ivasco. Locaşul s-a ridicat datorită numeroşilor credincioşi ce veneau aici. În vechime a funcţionat în aceste locuri şi o scoală, unde învăţau copiii din satele învecinate.

Tinerii care au studiat aici au deprins şi pictarea icoanelor. Stareţul Cleopa Nanu a colecţionat unele obiecte de cult, constituindu-se, astfel, şi muzeul mănăstirii, care oferă astăzi o perspectivă largă asupra artei populare. Muzeul include cărţi vechi, icoane pe sticlă şi lemn, obiecte sau cărţi de cult, printre care Biblia de la 1795 a lui Ioan Bob sau Evanghelia lui Constantin Voievod, alături de icoane din secolele XVI-XVIII.

Citeşte şi: Sfântul Epifanie al Salaminei în controversa iconoclastă

Anul 2001 a însemnat rectitorirea aşezământului monahal, făcută prin intervenţia Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, care a demarat noi construcţii: biserica, o casă de creaţie, centrul de studii patristice, un corp administrativ, Arhondaricul şi Clopotniţa. (Foto: infoactual.ro)

Luisa Ţuculeanu

Site-ul mănăstirii poate fi vizualizat pe link-ul: manastireanicula.ro