Mănăstirea Doamnei din Toplița
Localizată ȋntre dealuri verzi, de smarald, Mănăstirea Doamnei din Toplița, județul Harghita, pare a fi o așezare de munte, cu acoperișul ȋnchis de trecerea vremii, care reflectă ȋn lumina soarelui ceva din verdele omniprezent al zonei (semn al veșniciei) și un cerdac de lemn, care te invită la adȃncă reflecție.
Vechiul așezămȃnt monahal durează din anul 1658, ctitorită fiind de Doamna Safta, soția voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei. De altfel, Mănăstirea Doamnei are noblețea și smerenia numelui pe care ȋl poartă. Nu ȋntȃmplător, lăcașul are două hramuri, ambele ȋnchinate Maicii Domnului: Nașterea Maicii Domnului (sărbătorită pe 8 septembrie) și Intrarea ȋn biserică a Maicii Domnului (sărbătorită pe 21 noiembrie).
Trecută prin vremuri de restriște, cȃnd asupra romȃnilor transilvăneni plana pericolul catolicizării, mănăstirea a fost locuită de dascăli și cărturari (printre care Varlaam Topliță și Nechita ieromonahul), ce s-au implicat ȋntr-una dintre cele mai puternice mișcări de apărare a ortodoxismului la acea vreme (cȃnd au fost dărȃmate și arse peste 150 de biserici sau mănăstiri din Ardeal).
Astăzi este lăcaș de maici. Intrȃnd prin poarta mare de lemn sculptat, făcută după obiceiul oamenilor de prin aceste părți, nu ai cum să nu simți liniștea locului, care te ȋnvăluie precum niște aripi de ȋnger. Aceleași trăiri te ȋncearcă atunci cȃnd intri ȋn mănăstirea veche, cu acoperișul mult ȋn pantă: privind tavanul lăsat, vezi cum ȋngerii și sfinții coboară ȋn acel lăcaș, pe pămȃnt.
Autor: Maria Luisa Ṭuculeanu
Informații suplimentare pe www.episcopiacvhr.ro
Citește și: Timpul și spațiul în simfonia culorilor
