Dragomirna, mănăstirea dintre brazi

Din perioada anterioară construcţiei bisericii datează unele piese valoroase, precum un acoperământ de sfinte vase dăruit Mănăstirii Voroneţ de mitropolitul Grigorie Roşca în 1559, Evangheliarul ferecat în 1557 şi crucea din lemn de abanos cu sculpturi deosebite în lemn, ferecată în 1542. Bijuteria muzeului o constituie cele câteva manuscrise care aparţin şcolii de caligrafi şi miniaturişti de la Dragomirna.

Citeşte şi: Mănăstirea Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt, comoara din Cerdac

Bogăţia artistică de la Dragomirna include şi activităţile cultivate în interiorul mănăstirii, cum ar fi broderia şi arta prelucrării materialelor preţioase. Există câteva piese brodate și dăruite mănăstirii, ce se remarcă prin măiestria execuţiei cu fir de aur şi argint, pe fonduri de catifea vişinie sau verde (epitaful Adormirea Maicii Domnului). Alte obiecte preţioase sunt ferecăturile semnate de argintarul Grigore Moisiu, dar și o frumoasă cruce de lemn de tisă, dăruită de ctitorul Anastasie Crimca, în 1624. Amintim și epitaful Punerii în mormânt, brodat în fir de aur şi argint, pe fond de mătase şi dăruit de mitropolitul Varlaam al Rostovului mitropolitului Anastasie Crimca.

Cuviosul Paisie de la Neamţ

Dintre marii monahi care s-au nevoit la mănăstirea Dragomirna, au trăit și au sfinţit locul îl amintim pe Cuviosul Paisie de la Neamţ, unul dintre cei mai mari stareţi. Cuviosulul Paisie vine în Moldova în vara anului 1763 cu 64 de ucenici şi ia în grijă mănăstirea. Aici petrece timp de doisprezece ani, după care pleacă la Secu, iar apoi se mută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamţ. Face numeroase traduceri după operele Sfinţilor Părinţi, organizează obştea după rânduiala Sfântului Munte și formează un sobor de aproape 1000 de călugări. Pentru sfinţenia vieţii lui, Biserica Ortodoxă Română îl trece pe Cuviosul Paisie Velicikovschi în rândul sfinţilor, făcându-i-se pomenirea pe 15 noiembrie.

Luisa Ṭuculeanu

Site-ul oficial al manastirii poate fi vizitat aici: manastireadragomirna.ro