Dragomirna, mănăstirea dintre brazi

Dragomirna, mănăstirea dintre brazi

Așezată în Bucovina, la 12 km faţă de fosta reşedinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, în judeţul Suceava, mănăstirea Dragomirna se distinge prin silueta ei elegantă și maiestuoasă, care se înalţă spre cer ca o rugăciune vie.

Căutând lumina și curăţenia ei, biserica este înconjurată de brazi pururea tineri, care se oglindesc în apa lacului din apropiere, limpede și cristalină. Dintre toate celelalte monumente moldoveneşti medievale, Dragomirna apare ca un lăcaș aparte, având o arhitectură unică, de mare rafinament și originalitate, dominată de turnul bisericii înalt, împodobit cu ornamente dantelate. Intrarea este arcuită în stil gotic, sub forma unei arcade cu motive vegetale.

Toate acestea au atras atenţia unor oameni de cultură precum Nicolae Iorga, ce vorbea despre frumuseţea fără seamăn a Dragomirnei. Ansamblul construcţiei se situează între două etape de creaţie ale stilului moldovenesc și cuprinde biserica mică, biserica mare, vechea clădire, cele cinci turnuri, zidurile de apărare, chiliile şi paraclisul.

Numeroasele odoare de la mănăstirea Dragomirna, broderii, manuscrise, argintărie de cult şi icoane sunt puse în valoare în cadrul colecţiei aflată în Sala Gotică și cuprinzând obiecte cu semnificaţie istorică şi artistică. Sala Gotică a muzeului mai adăposteşte prima carte scrisă în Moldova în limba română, folosind alfabatul chirilic și anume un exemplar din Cazania lui Varlaam, tipărită la 1643 la Iaşi, două epitafe din secolul al XVII-lea, o lumânare din ceară albită la soare şi pictată după tradiţie, un policandru de cristal dăruit de Împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei.

Din perioada anterioară construcţiei bisericii datează unele piese valoroase, precum un acoperământ de sfinte vase dăruit Mănăstirii Voroneţ de mitropolitul Grigorie Roşca în 1559, Evangheliarul ferecat în 1557 şi crucea din lemn de abanos cu sculpturi deosebite în lemn, ferecată în 1542. Bijuteria muzeului o constituie cele câteva manuscrise care aparţin şcolii de caligrafi şi miniaturişti de la Dragomirna.

Bogăţia artistică de la Dragomirna include şi activităţile cultivate în interiorul mănăstirii, cum ar fi broderia şi arta prelucrării materialelor preţioase. Există câteva piese brodate și dăruite mănăstirii, ce se remarcă prin măiestria execuţiei cu fir de aur şi argint, pe fonduri de catifea vişinie sau verde (epitaful Adormirea Maicii Domnului). Alte obiecte preţioase sunt ferecăturile semnate de argintarul Grigore Moisiu, dar și o frumoasă cruce de lemn de tisă, dăruită de ctitorul Anastasie Crimca, în 1624 sau epitaful Punerii în mormânt, brodat în fir de aur şi argint, pe fond de mătase şi dăruit de mitropolitul Varlaam al Rostovului mitropolitului Anastasie Crimca.

Dintre marii monahi care s-au nevoit la mănăstirea Dragomirna, au trăit și au sfinţit locul îl amintim pe Cuviosul Paisie de la Neamţ, unul dintre cei mai mari stareţi. Cuviosulul Paisie vine în Moldova în vara anului 1763 cu 64 de ucenici şi ia în grijă mănăstirea. Aici petrece timp de doisprezece ani, după care pleacă la Secu, iar apoi se mută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamţ. Face numeroase traduceri după operele Sfinţilor Părinţi, organizează obştea după rânduiala Sfântului Munte și formează un sobor de aproape 1000 de călugări. Pentru sfinţenia vieţii lui, Biserica Ortodoxă Română îl trece pe Cuviosul Paisie Velicikovschi în rândul sfinţilor, făcându-i-se pomenirea pe 15 noiembrie.

Luisa Ṭuculeanu

Site-ul oficial al manastirii poate fi vizitat aici: manastireadragomirna.ro

Citeşte şi: Mănăstirea Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt, comoara din Cerdac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *