Diversificarea meniului la bebeluşi

Autor: Mihaela Acasandrei, Nutriționist-Dietetician

Sunt foarte multe de spus despre diversificarea meniului la bebeluşi, de aceea mă voi rezuma la enunţarea unor reguli generale, care răspund celor mai frecvente întrebări din partea părinţilor:

·Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă a sugarului în primele 6 luni de viaţă şi ulterior iniţierea diversificării în funcţie de dezvoltarea sugarului: controlul posturii, abilităţile orale motorii şi dezvoltarea neurologică etc. în paralel cu continuarea alăptării.

·Introducerea alimentelor la bebeluşi se va face individual, la un interval de minimum 2 zile între alimentele nou incluse în dietă. Se începe cu legumele, administrate ulterior împreună cu sursele de fier (cărniţa de pui sau vită fiartă şi mixată, oul, peştele) şi se va evita administrarea fructelor sub formă de sucuri.

·Contrar schemei clasice de diversificare, noile studii sugerează beneficiile pentru prevenţia alergiilor alimentare ale introducerii precoce în dietă a alimentelor cu potenţial alergen. Astfel, sunt permise la bebeluşi, începând cu 6 luni, în ordinea priorităţilor, nucile, alunele, oul fiert tare, peştele cu un conţinut redus de mercur, produsele din soia, etc. Excepţie fac sugarii cu risc familial de alergii alimentare sau cu alte alergii deja instalate.

·Atenţie şi la administrarea laptele de vacă şi al altor mamifere sau a băuturilor vegetale numite impropriu „lapte vegetal” la bebeluşi! Acestea nu sunt indicate în dieta sugarilor diversificaţi ca substituienţi ai lapelui matern sau al formulelor special adaptate nevoilor nutriţionale ale sugarilor.

·Un alt aspect „problematic” al diversificării este independenţa alimentară pe care sugarul trebuie să o dobândească pe parcursul procesului de diversificare: mănâncă cât şi ce doreşte din opţiunile alimentare variate şi echilibrate nutriţional oferite de părinţi. Altfel spus, „mănâncă tot din farfurie” nu este indicat să facă parte din stilul de hrănire al aparţinătorilor. Sugarii şi copiii mici au o capacitate remarcabilă de a-şi regla aportul alimentar, deşi uneori refuză total să mănânce, iar apoi ne uimesc cu apetitul lor crescut.

Sursa foto: pixabay.com

Citeşte şi: Infecția urinară