De ce privesc unii copii jocul de pe margine?

Autor: Iren IONIȚĂ, psihoterapeut și consilier educațional, Papillon Clinique

Întâlnim, deseori, copii care stau retrași și privesc jocul celorlalți. Sunt interesați, dar nu îndrăznesc. Explicația părinților: timiditatea. Oare așa este?

Copilul mic este curios, el trece peste orice bariere pentru a ajunge la ceea ce dorește. Copiii care “nu îndrăznesc” sunt aceea care nu doresc să se angajeze în activități pe care nu le cunosc.

Jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvoltă în mod spontan la copiii cu tulburări de dezvoltare, ca în cazul celorlalți. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, luând forme mai simple sau mai complexe.

Activitățile stereotipe au drept scop autostimularea. Printre formele simple întâlnim învârtirea jucăriilor, lovirea a doua jucării între ele, mișcarea degetelor, agitarea obiectelor, zgârierea unor suprafețe, umblatul de-a lungul unor linii sau unghiuri, pipăirea unor texturi speciale, legănatul, săritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, lovirea capului, scrâșnitul dinților, mormăitul repetitiv sau producerea altor sunete.

Forme mai complexe pot fi: atașarea de obiecte neobișnuite, bizare, interese și preocupări speciale pentru anumite obiecte sau subiecte, aliniatul sau aranjarea obiectelor în anumite feluri.

Lipsa imaginației duce și la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenței la schimbare și a insistenței pe rutina zilnică: a urma exact același drum spre anumite locuri, aceleași ritualuri de joc, aceleași alimente consumate zilnic, repetarea unei mișcări corporale. Adesea orice minimă schimbare într-o anumită rutină este deosebit de frustrantă.

Tulburările la nivelul imaginației sunt foarte variate

Cea mai evidentă manifestare a afectării imaginației la copii este lipsa jocului de rol, deși unii pot copia și reproduce secvențe de joc.

Imaginația și creativitatea sunt rezultatul asocierii experiențelor trecute cu cele prezente și realizarea planurilor pentru viitor. Persoanele cu tulburări de dezvoltare, în special cele din spectrul autism, indiferent de nivelul lor intelectual, au dificultăți majore în predicție și imaginație.

Copiii cu tulburări din spectrul autism folosesc rar o persoană în cadrul unui joc structurat și nu direcționează jocul către alte persoane, adică nu împărtășesc experiențele lor.

Te-ar putea interesa și: Parazitozele intestinale la copil

Când trebuie să intervenim?

Aceste probleme pot fi însă diminuate considerabil dacă există intervenție timpurie și educație permanentă pentru formarea sau sporirea abilităților sociale și de comunicare ale persoanelor cu diverse tulburări.

Abordarea creativă în terapia copiilor cu tulburări neuropsihice și neuromotorii este esențială pentru o dezvoltare compensatorie care să faciliteze integrarea în comunitate.

Experiența senzorială este, de asemenea, importantă pentru cunoașterea lumii, cunoașterea de sine și ajută la proiectarea în diverse forme a obictelor și persoanelor cu care se întâlnește zilnic.

Serviciile PAPILLON CLINIQUE sunt axate pe oferirea terapiei corespunzătoare copiilor cu nevoi de dezvoltare și consilierea familiei pentru a asigura suportul emoțional și comportamental în recuperare abilităților și conștientizării de sine a copilului.

www.papillonclinique.ro

Sursa foto articol: pixabay.com