(ADHD) Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate
Autor: Dr. Florina Mihaela Carpinschi, medic specialist Neurologie pediatrică la Policlinica Providența
ADHD reprezintă un sindrom tot mai frecvent al copilului cu vârsta sub 7 ani, asociind un deficit de concentrare a atenției, o distractibilitate crescută cu o hiperactivitate. Acel neastâmpăr al copilului care pare să nu vrea să stea pe scaun la fel ca ceilalți, nu ascultă de adult, poate deveni irascibil și impulsiv.
Dezvoltarea atenției la sugar și copil urmează un anumit curs în primii ani de viață, cu apariția inițial a atenției involuntare. Ulterior, în jurul vârstei de 1 an, a celei voluntare cu durată scurtă la început, de aproximativ 15 -20 secunde.
Deși la o primă impresie un copil cu ADHD pare a fi în lumea lui, tendința lui este totuși de sociabilitate. Nevoia de a se juca cu ceilalți copii și de a interacționa cu adulții este prezentă la cei mai mulți copii cu ADHD. Sunt ușor de distras de stimuli irelevanți și nu se pot concentra asupra unei singure activități. Frecvent nu pot termina o activitate începută, nu rețin regulile impuse și fac greu față jocurilor care implică aceste reguli. În timpul unui dialog trec repede de la o idee la alta sau nu încheie o idee.
Dezvoltarea atenției are loc în interdependență cu alte procese psihice.
Dacă un copil prezintă tulburări de memorie, deficite auditive sau vizuale, acestea vor avea impact asupra mecanismului atențional.
ADHD reprezintă și o tulburare a mecanismelor de autoreglare, o disfuncție a sistemelor frontosubcorticale, regiuni bogate în neurotransmițătorii dopamină și noradrenalină.
Deficitul de fier la sugar asociază disfuncția sistemului dopaminergic și importante tulburări în dezvoltarea neuropsihomotorie.
Copiii care au suferit accidente vasculare cerebrale la nivelul zonelor care cuprind regiunile prefrontosubcorticale manifestă comportamente ADHD.
Meningitele şi encefalitele pot asocia comportamente ADHD.
În diagnosticare sunt necesare evaluarea medicală, evaluarea psihologică cât și folosirea anumitor scale specifice ADHD. Interviul clinic este prima etapă a diagnosticului oferind informații despre antecedentele fiziologice și patologice, istoricul bolii, dezvoltarea neuropsihomotorie.
Tratamentul ADHD implică respectarea unor etape:
a.Intervenții terapeutice asupra copilului:
1.Trainingul de autoeducare
2.Antrenarea competentelor sociale
3.Trainingul de rezolvare de probleme
b. Intervențiile comportamentale au ca obiectiv dezvoltarea abilităților de organizare și planificare, restructurarea cognitivă, managementul furiei, dezvoltarea abilităților sociale și emoționale. Fragmentarea unei sarcini complexe în sarcini mici, ușor de realizat, poate fi utilă copilului cu ADHD.
Referințe biblografice:
Iuliana Dobrescu, Manual de psihiatrie a copilului si adolescentului, Editura Medica, 2010
www.nimh.nih.gov: AttentionHyperactivity Disorder
Citeşte şi: Gastric sleeve – tratamentul chirurgical al obezităţii
