Variola maimuței, tot ce trebuie să știi
Variola maimuței, numită și „ortopoxvirusul simian”, este transmisă de un virus specific, „Virusul maimuțelor”. Este o zoonoză virală rară, care se observă mai ales în zone izolate din centrul și vestul Africii, în apropierea pădurilor tropicale. A fost descoperită în anii 1970, în Republica Democratică Congo, după ce variola umană fusese eradicată datorită vaccinului.
Organizația Mondială a Sănătății afirmă că „prezentarea clinică la variola maimuței este similară cu cea observată la pacienții cu variola clasică, dar mai puțin severă”. Incubația bolii poate varia de la 5 la 21 de zile. În general benign, cel mai adesea se vindecă spontan, după 2 până la 3 săptămâni.
În prima fază, numită „invazivă”, distingem:
- febră (1 până la 3 zile),
- dureri de cap severe,
- glande umflate,
- dureri de spate și musculare,
- lipsa de energie.
A doua perioadă este caracterizată prin apariția unei erupții cutanate (pe față, mai întâi, apoi pe restul corpului). „Evoluează în aproximativ zece zile de la maculo-papule (leziuni de bază aplatizată) la vezicule (mici vezicule pline de lichid), apoi pustule și în final cruste”, precizează OMS.
Ce să faci în caz de simptome?
Dacă apar simptome (febră și erupție cutanată cu vezicule), contactați medical de familie. Este recomandat să vă izolați în timp ce așteptați sfatul medicului și să evitați contactul cu alte persoane.
Cum se transmite virusul?
Variola maimuței este transmisă la om, în principal, prin contactul cu animale sălbatice. Rozătoarele africane și primatele non-umane (cum ar fi maimuțele) pot adăposti virusul și pot infecta oamenii, precizează Agenția Americană pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.
Transmiterea secundară (de la om la om) rămâne limitată. Este adesea rezultatul contactului direct și apropiat cu secrețiile infectate din tractul respirator (salivă, strănut, pulverizare etc.), leziuni ale pielii sau mucoase ale unei persoane bolnave. De asemenea, cineva poate fi contaminat „indirect”, prin contactul cu obiecte contaminate recent cu fluide biologice, sau materiale provenite din leziunile pacientului (lenjerie de pat, îmbrăcăminte, vase etc.).
Care este tratamentul pentru variola maimuței?
Nu există un tratament specific pentru variola maimuțelor. Managementul este deci esențial simptomatic (are ca scop ameliorarea simptomelor) cu prescrierea de paracetamol, antihistaminice, antibiotice (în caz de infecție). Pacienții se recuperează în general spontan, în două-trei săptămâni.
În ianuarie 2022, un medicament numit Tecovirimat a fost aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) și s-a dovedit „eficient în reducerea mortalității cauzate de variola maimuței și variola bovină, pe baza studiilor efectuate pe animale”. Acest medicament deține în prezent autorizație de introducere pe piață numai pentru circumstanțe excepționale.
După cum a declarat EMA, „nu a fost posibil să se obțină informații complete despre Tecovimat din cauza rarității acestor boli. Agenția va analiza orice informații noi care vor deveni disponibile și, dacă este cazul, va actualiza această prezentare generală”.
Există un vaccin? Pentru cine ? În ce țări?
Deși nu există încă un vaccin împotriva variolei maimuțelor, vaccinarea împotriva variolei umane este eficientă împotriva formei transmise de maimuțe: aproximativ 85% eficacitate, conform Institutului Pasteur din Franța.
Infecția cu variola maimuței: poți muri din cauza ei?
Rata de mortalitate în focarele de variola maimuței este de 1-10%, dar cu îngrijire adecvată, majoritatea pacienților se recuperează, spune OMS.
Iar Santé Publique France adaugă: „boala este mai gravă la copii și la persoanele imunodeprimate. Se poate complica prin suprainfecția leziunilor cutanate sau leziuni respiratorii, digestive sau oftalmologice sau neurologice”. Însă, în această etapă, cazurile raportate în Europa sunt în mare parte ușoare și nu există decese raportate.
Sursa: santemagazine.fr (Foto:pixabay.com)
Te-ar putea interesa și: Un virus vegetal plus un anticorp elimină cancerul de colon la șoareci
