Veziculele extracelulare, tratamentul viitor al inflamației
Veziculele extracelulare (EV) sunt importante în comunicarea intercelulară ca purtători de semnale biologice. Sunt pachete acoperite cu membrană de dimensiuni nanometrice excretate de celule care pot livra acizi grași, proteine și material genetic în diferite țesuturi.
Oamenii de știință speră că sacii mici de material excretați de celule – așa-numitele vezicule extracelulare – pot fi utilizate pentru a livra medicamente în interiorul corpului. Cercetătorii de la Karolinska Institutet arată acum că aceste nano-bule pot transporta medicamente proteice care reduc inflamația cauzată de diferite boli. Tehnica, care este prezentată în Nature Biomedical Engineering, arată rezultate promițătoare la modelele pe animale.
Bulele minuscule se găsesc în mod natural în fluidele corporale, sunt capabile să treacă prin bariere biologice, cum ar fi bariera hematoencefalică și pot fi utilizate ca purtători naturali de substanțe terapeutice. În consecință, vehiculele electrice au atras un interes tot mai mare ca potențiale medicamente.
Folosind tehnici biomoleculare, cercetătorii de la Karolinska Institutet au acoperit membrana EV exterioară cu proteine terapeutice, mai precis receptori care se leagă de substanțele inflamatorii TNF-α și interleukina 6 (IL 6).
TNF-α și IL 6 se formează în organism în condiții inflamatorii precum scleroza multiplă (MS) și boala inflamatorie intestinală (IBD) și joacă un rol cheie în inflamație și în deteriorarea ulterioară a țesuturilor. Aceste cunoștințe au dus la dezvoltarea de medicamente biologice care diminuează răspunsul inflamator prin inhibarea TNF-α și IL 6.
Cel mai mare efect antiinflamator
În prezentul studiu, cercetătorii au încercat să inhibe substanțele inflamatorii folosind veziculele extracelulare terapeutice care exprimă pe membranele lor receptorii care se leagă de IL 6 și TNF-α.
„Am folosit diferite metode pentru a optimiza expresia receptorilor și am testat diferitele variante ale EV în modele de celule inflamatorii pentru a identifica care strategie a dat cel mai mare efect antiinflamator”, spune Dhanu Gupta, doctorand la Departamentul de Medicină de Laborator, Institutul Karolinska , primul autor al studiului împreună cu colegul departamental Oscar Wiklander.
Cercetătorii au examinat apoi efectele EV terapeutice în trei modele animale inflamatorii relevante pentru sepsis (otrăvirea sângelui), SM și IBD.
Veziculele extracelulare pentru reducerea simptomelor neurologice
În modelul animal pentru sepsis, tratamentul a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea, sugerând o amortizare cu succes a răspunsului inflamator.
În modelul SM, cercetătorii au descoperit, de asemenea, o reducere semnificativă a simptomelor neurologice observate în apariția MS. Tratamentul cu veziculele extracelulare care exprimă ambii receptori a arătat, de asemenea, o creștere semnificativă a supraviețuirii la modelele de șoarece pentru IBD.
„Descoperirile noastre reprezintă un pas important în direcția corectă și demonstrează că EV-urile pot fi un tratament promițător pentru inflamație, dar tehnica are, de asemenea, un mare potențial pentru multe alte boli”, spune Samir EL Andaloussi, investigator principal la Departamentul de Medicină de Laborator, Karolinska Institutet și ultimul autor al studiului împreună cu Joel Nordin din același departament.
Sursa: nature.com
Citește și: Vitamina B8, surse naturale
