Ghiță Leonard, arta austerității și sacrificiului prin artă
Ghiță Leonard a fost primul meu profesor în arta picturii, având posibilitatea să dobândesc profunda cunoaștere despre artă, pe care dumnealui a însușit-o de la marii maeștrii ai artei contemporane românești, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Mihai Cămăruț, Nicolae Popa, Petre Hârtopeanu.
Cu ocazia împlinirii a 90 de ani pe 11 aprilie 2021, am să dedic o serie de articole pentru a scoate la lumină viața în destin și personalitatea profundă, având ca idee forță „aurul și înțelepciunea ascunsă nu au valoare”.
Consacrarea deplină a artistului plastic capătă recunoaștere, când instituții culturale, muzee de prestigiu internaționale achiziționează și învită să expună. În perioada comunistă când era promovată arta prorecultistă, în anul 1969 la expoziția județeană a artiștilor plastici din Iași, care a fost deschisă la Sala Dales din București, s-a întâmplat un fenomen de excepție. Lucrarea „Pauza albă” semnată de Ghiță Leonard a fost achiziționată de directorul muzeului Guggenheim Gallery London. Cu această ocazie este invitat să deschidă o expoziție personală, iar pe toată perioada expoziției îi este oferit un atelier pe malul Tamisiei din Londra să picteze.
Pentru o înțelegere obiectivă, a acestei șanse de excepție pentru Ghiță Leonard, trebuie analizat contextul cultural-politic-social național și înternațional din acea perioadă. Începând din 21 noiembrie, 1966 în cadrul U.A.P., s-au organizat conferințe cu expunerea „Despre bazele artei moderne”, urmată de conferința lui Eugen Schileru la 25 decembrie 1966 despre Dadaism și Formalism. Depolitizarea artei, avea să culmineze în anul 1968 cu înflăcărata cuvântare a lui Ceaușescu contra invaziei Cehoslovaciei. Această deschidere a făcut posibil ca istoricii de artă Remus Niculescu și Th. Enescu, să primească permisiunea de a-și relua activitățile profesionale.
Mircea Deac în calitate de director al Oficiului de expoziții din Ministerul Culturii, fiind și critic de artă a organizat mai multe expoziții retrospective internaționale. Prin organizarea expoziției retrospective internaționale Brâncuși, intră în contact cu marii critici de artă și directori de muzee precum Thomas M. Messer, director la The Solomon R. Guggenheim Mueseum, James Speyer curator al XVII Century Art The Institute of Chicago, Loise Averill Ewendsen, director la Muzeul Guggenheim New York, Eilleen Lane (fiind una dintre marile iubiri a lui Brâncuși), etc.
Relațiile culturale internaționale și expozițiile coordonate de criticul de artă Mircea Deac, se bucurau de succes, astfel atrăgând atenția organelor politice, în 1968 este demis din conducerea Oficiului de expoziții din cadrul Ministerului Culturii. În cadrul instituției a fost înlocuit în fiecare an directorul, determinând distanță în relațiilor culturale internaționale.
De același autor: Un timp de căutare spre idealuri înalte
În acest context cultural-social-politic lui Ghiță Leonard toate solicitările insistente venite din partea directorului de la Muzeul Guggenheim îi sunt anulate, prin pârghiile politice care au acționat prin artiști, critici de artă din U.A.P. cu putere de decizie. Trebuie să aduc în atenție că dacă ar fi fost în continuare Mircea Deac directorul Oficiului de expoziții, șansa ar fi fost deplină pentru dl. Ghiță Leoard. Pentru o înțelegere a acelui context cultural, a fost necesară o muncă de cercetare și analiză.
În anul 1964 Tate Norman Reid curatorul „Tate Gallery Londra” negociază cu colecționara de artă Peggy Guggenheim, nepoata lui Solomon Guggenheim (care a înființat fundația caruia îi poartă numele), care a vrut să doneze din colecția personală pentru a înființa la Londra un muzeu care să-i poarte numele. În acest context în care se pun bazele formării muzeului, Ghiță Leonard este invitat să expună și îi este oferit un atelier să picteze pe toată perioada exopoziției.
Dacă oficialitațile culturale românești ar fi dat curs, pentru domnul Ghiță Leonard aspirația artistică s-ar fi concretizat fiind al doilea artist român ca valoare și recunoaștere după Brâncuși, alături de „monștrii sacrii”, Picasso, Vasili Kandinski, Paul Klee, etc la Muzeul Tate Modern din Londra, care este unul dintre cele mai mari muzee de artă contemporană din lume.
Titlu tablou: Impresie și expresie – Ghiță Leonard
4 thoughts on “Ghiță Leonard, arta austerității și sacrificiului prin artă”