Un timp de căutare spre idealuri înalte

Un timp de căutare spre idealuri înalte

În Barbizon, mulți artiști, pelerini emoționați până la lacrimi, au trecut pragul atelierului muzeu Francois Millet, datorită faptului că artistul s-a sacrificat pe altarul artei, având o moarte fără recunoașterea valorii artistice, lăsând în urmă opere de artă care atrag mulți admiratori din toate colțurile lumii. Specialiștii în artă au catalogat lucrarea „Culegătoarele de spice”, a doua lucrare ca valoare artistică după Gioconda.

Artistul a fost marginalizat după ce au fost interceptate două scrisori care dovedeau implicarea lui în revolta Comunarzilor din Paris, după războiul cu Prusia. În acea perioadă Camil Pissaro și Claude Monet au pictat în Londra unde au fost marcați de pictura lui Joseph Mallord William Turner și John Constable care i-au influențat să creeze pictura impresionistă și trebuie să menționez că Pissaro, Monet, Constable fac parte din Școala de la Barbizon.

               Am făcut această introducere pentru că în 2015 împreună cu Sofia și Andrei, copii mei, am pictat o săptămână în Barbizon și am avut posibilitatea să aprofundez fenomenul cultural-artistic și să aflu multe aspecte neștiute despre artiștii care au pictat în acest spațiu.

               Francois Millet devine vârful de lance a școlii de la Barbizon cu un sfârșit dramatic. Acesta nu se bucură în prezent de un public numeros care să-i viziteze atelierul muzeu. După ce am încheiat timpul acordat studiului în plen-air la Barbizon ne-am pus la drum spre Giverny pentru a ajunge la domeniul lui Claude Monet care a avut o viață boemă, încununată de glorie.

               Dorința de a vedea, cerceta și înțelege m-a făcut să trec prin multe emoții contrastante de la admirație, încântare, la lucruri penibile, firești, tensionante.

               Când scriu îmi face plăcere să răsfoiesc acele momente, îndeplinindu-i dorința Sofiei de a merge la Disney-Land. O zi în lumea basmelor și a distracțiilor am ajuns la epuizare fizică, și am fost conditionat  să conduc până la Giverny, ca să ajung înainte de înserare. După o zi atât de încărcată, istovit, am parcat neregulamentar lovind partea superioară a rulotei de un copac, rămânând blocat. Salvarea a venit de la niște turiști, care erau foarte bine pregătiți pentru astfel de campanii, iar prin ajutorul lor am reușit să ies  cu rulota de sub copac  și să parchez în spațiul alocat autobuzelor.

               Fără să trezesc copii din somn, am plecat la prima oră a dimineții spre colina pitorească a lui Claude Monet să pictez. Bucurie! Mirare! Nu știam cum să exploatez timpul, ca să pot realiza cât mai multe peisaje, am fost copleșit de lumina locului și clădirile pitorești, atrăgând atenția localnicilor.

               După prima ședință de lucru când am ajuns la parcare era plină de mașini și autobuze, facându-se scandal pentru parcarea mea neregulamentară, dar s-a evitat sesizarea poliției pentru că supraveghetorul parcării locuia unde am pictat. Au fost foarte generoși și m-au ajutat să parchez, făcând aprecieri că sunt pictor, iar artiștii localnici au dorit să mă cunoască.

               O săptămână ne-am bucurat de acel spațiu, cu flori, de lacul plin cu nuferi, pictând în zona pe unde a călcat Claude Monet, vizitând de mai multe ori casa muzeu, saloanele, colecția de artă, bucătăria spațioasă și bine dotată cu tacâmiri. Totul vorbea de o viață frumos trăită și împlinită, lăsând în urmă un loc care atrage în fiecare an zeci de mii de vizitatori. Aceste spații culturale m-au marcat înțelegând traseul a două destine artistice în anti-teză.

               Francois  Millet a avut un sfârșit dramatic, nouă zile nu a mâncat, fiind refuzat de măcelar să-și achite datoria prin două lucrări, dintre care și „Culegătoarele de spice”. După moartea artistului, acest măcelar mediocru a avut mustrări de conștiință , deoarece când se întâlnea cu prietenii la un pahar de vorbă, își exprima regretul, că dacă ar fi luat acele două tablouri, ar fi câștigat mai mult decât a lucrat toată viața.

               Când au plecat în Anglia Claude Monet cu soția , au lăsat copilul în grija Juliettei soția lui Camile Pissaro. La întoarcere lor soția lui Monet, a dobândit o moștenire fabuloasă, care a determinat schimbarea destinului său artistic. Această așezare i-a dat posibilitatea să creeze, dobândind recunoaștere, astfel a avut posibilitatea să-și trăiscă gloria artistică.

               Arta în destin, căutare, speranțe, visuri, într-o lume în care conflictele cotidiene telurice atrofiază aspectele frumoase cultural artistice, dezechilibrând simțurile spirituale la nivelul subconștient al societății, diminuând capacitatea de a se percepe sublimul din operele de artă.

Foto: Pictură de Mihai Coțovanu – Colina pitorească a lui Claude Monet

www.mihaicotovanu.ro

Citește și: Cetăţuia, ctitoria lui Gheorghe Duca

3 thoughts on “Un timp de căutare spre idealuri înalte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *