Ziua Națională a Lecturii
La început a fost culoarea. Tata îmi dăruia cărți cu pagini pline de contururi și linii, iar copilul din mine le umplea, după chipul și asemănarea imaginației sale. Cocoșul avea creasta lila, oamenii schimbau între ei priviri roșii, galbene sau violet, ursul era verde, crocodilii grena. Creioanele mele colorate, sau guașele, împrumutau cerului toate nuanțele pământului.
Biblioteca tatălui meu era imensă. Dintre rafturile ei au început, un pic mai târziu, să îmi populeze și incite imaginația Zânele din Valea Cerbului, poveștile fraților Grimm, Winnetou, Ali Baba, Old Shatterhand, unchiul Tom, geograful Paganel, Șeherezada, Phileas Fogg, Martin Eden, Hari Seldon și atâtea alte personaje care mi-au fermecat fiecare zi a copilăriei și adolescenței… Biblioteca tatălui meu a fost trusa lui magică de hârtie cu miros de cerneală tipografică, cu care mi-a colorat, în tonuri și nuanțe fascinatorii, de neuitat, prima parte a vieții.
Te-ar putea interesa și: Procesul lui Nicolae Bălcescu, un nesfârșit șir de abuzuri
Cu timpul, contururile și liniile cărților de colorat ale copilăriei au început să absoarbă din cărți înțelesuri din ce în ce mai bogate. Și alte culori, mereu proaspete, mi-au dat de înțeles că un cocoș cu creastă lila poate fi o hrană cel puțin la fel de bună, pentru suflet, pe cât este, pentru stomac, un cocoș fript în tigaie… Tatăl meu știa lucrul acesta și a făcut tot posibilul ca să mă ajute să îl descopăr. Să mă las îmbogățită, și eu, de această incredibilă fericire.
Cine găsește similitudini între rafturile cu mâncare din supermarketuri și rafturile pline de cărți din bibliotecă are, cred, formidabila șansă de a deveni un gurmand rafinat și împlinit.
Este greu, dacă nu imposibil, să explici cuiva care nu a citit o carte până pe la 25-30 de ani, cât miracol deghizat în cuvinte poți afla între paginile ei. Deliciile cititului unei cărți bune nu se pot compara cu nimic. Oricât de performant ți-ar fi smartfonul, acesta nu are cum să te bucure, regenereze și încarce, la fel de adînc, cu splendoare.
Și pentru că poezia este, după mine, un deliciu dintre cele mai rafinate, voi pleda pentru aceasta încheind rândurile și gândurile de mai sus, de ziua națională a lecturii, cu un citat din Rene Char care, sper, este în stare a alimenta cu savoare inima oricărui cititor: ”La fiece surpare a dovezilor, poetul răspunde cu o salvă de viitor”.
La cât mai multe salve, tuturor împătimiților de lectură!
