Ştefan la Tazlău

Mănăstirea Tazlău (cu hramul Nașterea Maicii Domnului) este o mănăstire situată în localitatea Tazlău, la 36 km sud de Piatra Neamt, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, din 1497, construită pe locul unei foste biserici de lemn.

De altfel, biserica „Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău este una dintre cele mai frumoase și impunătoare ctitorii ale lui Stefan cel Mare și Sfânt. Asezământul, monument istoric din piatră, a fost jefuit și distrus de mai multe ori, apoi refăcut, din pacate, însă, nu la același nivel artistic. Deși biserica a fost tencuită ulterior, cu prilejul ultimei restăurări s-a constatat, totuși, că la împodobirea fațadelor s-a folosit și ceramica smălțuită – care era atât de frecventă în epoca lui Ştefan cel Mare – împreună cu un decor zugrăvit în culori vii, ce imită piatra.

Așezată la poalele Măgurii Tazlăului, într-o regiune de un pitoresc deosebit, Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a mănăstirii se numară printre cele mai importante monumente ale județului Neamț. Biserica este înconjurată cu ziduri de piatră, prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior. Intrarea se arcuiește sub turnul-clopotniță, situat la răsărit. Pe laturile nord și vest s-au descoperit, cu prilejul recentelor cercetări arheologice, urmele fostelor chilii.

Ceea ce a atras atenția în mod deosebit este decorația ușii din pridvor – care se află în prezent la Muzeul de istorie din Piatra Neamț. Alcatuită din plăci de arin cu sculpturi florale de o rară frumusețe și cu o stemă a țării concepută în stil renascentist în partea superioară, această ușă rămâne una dintre cele mai reprezentative opere de artă din secolul al XVI-lea, dovadă a rafinamentului și a perfecțiunii la care se ajunsese în domeniul artelor plastice.

  Turnul-clopotniță este atribuit, prin tradiție, lui Petru Rareș, iar un alt turn, situat în colțul nord-vestic al incintei, se crede ca ar aparține secolului al XVIII-lea. Din pacate, în ambele situații, nu există elemente constructive caracteristice care să permită o datare concretă.

Primul document care mentionează existența mănăstirii datează din 30 octombrie 1458, când Sfântul Ştefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, întărește hotarele braniștei acelei mănăstiri, care ajungea până la dealul „Pintenul”, după cum amintește documentul. Cert este  că obștea monahală de la Tazlau s-a format înaintea construirii actualului edificiu, deoarece, printr-un document din 1481, Stefan cel Mare și Sfânt dăruiește Mănăstirii Tazlău două sate Borlești și Dragomirești. 

Mănăstirea a trecut prin mai multe incendii, fapt care a dus la o pierdere treptată a formei originale. Mistuitorul incendiu din februarie 1879 a marcat sfârșitul vieții mănăstirești la Tazlău. Monumentul a fost ulterior refăcut ca biserică parohială (statut obținut în anul 1894). Clopotnița distrusă de flăcări a fost refacută în anul 1902, dar într-un stil influențat de arta rusească. Prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din 1990 biserica Sfântului Voievod Ştefan cel Mare este declarată mănăstire de monahi, fiind readusă la destinația care i-a fost dată, de peste 500 de ani, de marele ei ctitor.

Maria Luisa Ţuculeanu

Vă invităm să vizitaţi şi link-ul oficial la mănăstirii: tazlau.mmb.ro

Citeşte şi: Istoria Sfintei Mănăstiri Govora