Mihai Coțovanu: În spatele cortinei
Autor: Mihai Coțovanu, artis plastic
Artistul plastic liber profesionist are un parcurs greu de asumat. De altfel, în istoria artelor avem multe exemple de pictori care au sfârșit dramatic sau în sărăcie.
Pe perioada pandemiei cultura a intrat în declin, iar artiștii cei mai vitregiți au fost liberii profesioniști. După un an și jumătate s-a redeschis Galeria Artelor de la Cercul Militar Național, fiind invitați mai mulți artiști, printre care și eu, să realizez o expoziție personală în luna septembrie 2021.
O invitație de nerefuzat, dar pentru un artist din provincie o expoziție greu de susținut. Această invitație a venit după o activitate intensă, deoarece am realizat mai multe expoziții: în februarie la Iași, în aprilie la Turda și în luna mai la Cluj-Napoca. Aceste eforturi m-au stresat, ceea ce a determinat să mă îmbolnăvesc de Covid. Imediat ce am ieșit din carantină, am fost nevoit să merg la Cluj, să îmi iau tablourile, după care au continuat următoarele evenimente: în luna iunie s-a căsătorit băiatul meu, în august am făcut pomenirea tatălui meu pentru nouă luni. A urmat cununia civilă a ficei mele. Mai mult, în această perioadă casa era în renovare…
În acest context a trebuit să pictez, să fac rame, să lucrez la albumul „Timpul și spațiul simfonic” și să pregătesc expoziția. Toate aceste solicitări m-au forțat să susțin în același timp mai multe activități, fiind condiționat și presat de timp. Efortul și stresul mi-au creat din nou probleme de sănătate. Tensionat din cauza faptului că nu reușeam să acopăr partea de promovare și invitații pentru vernisajul expoziției, a început să îmi curgă sânge din nas. Atunci mi-am pus întrebarea: oare o să mai ajung la București? Și am renunțat să fac toate invitațiile necesare pentru public și deschiderea vernisajului. Pot spune că m-am lăsat în voia destinului, iar vernisajul s-a desfășurat în mod excepțional.
La expoziție stăteam fără a comunica prea mult cu vizitatorii pentru a mă reface. A treia zi, spre finalul programului, o doamnă vizitează expoziția. Am privit-o atent și din cauza faptului că eram foarte obosit, nu am căutat să o antrenez în discuții. Când a ajuns în fața unui peisaj cu maci, foarte mirată mi-a atras atenția că este prea multă culoare. Am privit-o din nou cu atenție, dar ea a continuat să vorbească: „Nu văd umbra.” În gândul meu: „dacă este peisaj pe vreme înnorată, este normal să nu fie umbră.” Apoi a făcut observații prin comparație cu peisajele lui Grigorescu, afirmând că tablourile lui au umbră și culoare.
O privesc liniștit, obosit fiind. Mă întreabă: „Sunteți pictor amator?”. Rămân blocat câteva secunde și îi răspund: „ Doamnă, am impresia că nu vă pricepeți la pictură.” Apoi a continuat să susțină anumite referiri la pictura lui Grigorescu. Mirat de atitudinea dumneaei, am întrebat-o: „Ce înțelegeți prin pictură?” Îmi răspunde că pictura este umbră și culoare.
Surprins, îi explic faptul că pictura este definită prin lumină și culoare, deoarece dacă nu ar fi lumina, nu am percepe culorile, iar formele și umbra nu ar putea exista în absența luminii. În timp ce se îndrepta spre ușă a spus: „Eu sunt critic de artă la Muzeul Național”. Îmi cer scuze că nu am știut că este critic de artă și nu am încercat să aflu cine este.
Am fost pus într-un contrast cultural de valorizare care m-a șocat. Din aceste motive, trebuie să aduc în atenție că am avut privilegiul să fiu remarcat și susținut de mari personalități începând cu criticul de artă Aurel Leon în clasa a IX -a. Criticul de artă Claudiu Paradais a prezentat prima expoziție din perioada studenției. După vernisarea expoziției mi-a făcut observații constructive, pentru a înțelege cum să aprofundez pictura. Criticul de artă Valentin Ciucă a prezentat multe expoziții, urmate de cronici și mi-a semnat albumul „Penelul și Paleta” la propunerea dumnealui.
Este necesar să aduc la lumină o întâmplare a domnului Valentin Ciucă, de la un vernisaj, în care a făcut observații critice artistului, încât, de emoții, poate și de oboseală, artistul a căzut. După acest incident a renunțat la observații critice.
Criticul de artă Petre Oprea și Mircea Deac au recomandat pictura mea, determinându-l pe dl. Fabian Anton, care lucra la TVR, să-mi ia un interviu. Am avut privilegiul ca Mircea Deac să-mi verniseze două expoziții personale la București. De asemenea a considerat că merit să fiu inclus în ultimele albume pe care le-a semnat: „Nudul în pictura românească” și „Pictorii portretului”, în care figurez alături de Luchian, Grigorescu, Tonitza etc.
Am găsit de cuviință să trec în revistă cele scrise mai sus, pentru a accentua eforturile depuse ca artist și pentru a evidenția atitudinea și viziunea criticului de artă cu care am intrat în dialog, format în direcția artelor moderne contemporane. După dialogurile avute cu galeriștii și colecționarii, am înțeles că artiștii moderni, abstracți, gestualiști, performerii, instalații etc sunt profesioniștii, iar artiștii care au motive de inspirație din realitatea obiectivă sunt considerați amatori.
Din această analiză se poate deduce în mod firesc că Grigorescu, Tonitza, Andreescu și Luchian ar intra în categoria artiștilor amatori. Cred că în prezent nu există o delimitare obiectivă a artiștilor profesioniști și amatori. Libertatea în artă nu se poate defini cu adevărat prin minimalizarea artiștilor figurativi. Luchian a afirmat că artistul trebuie să se smerească în fața naturii. De fapt, prin această atitudine, artistul se înclină în fața creatorului care-l inspiră și strălucește în operele lui de artă.
Artistul urmează lumina care vine din spectacolul naturii. Fără a fi conștient, este pătruns de lumina necreată, ce se amprentează în materia plastică a tabloului. Din acest motiv, pictura are ca elemente esențiale lumina și culoarea. Umbra nu poate determina culoarea și lumina. Crezul meu artistic a fost confirmat și prin publicul de la ultima expoziție, din septembrie, la „Galeria Artelor” în cadrul Cercului Militar Național, intitulată „Timpul și Spațiul Simfonic”.
Mă simt dator să le aduc mulțumiri domnului general doctor locotenent Cătălin Zisu, domnului director colonel Cristian Dorca pentru invitație și susținere, domnului colonel Constantin Mireanu pentru articol și interviu, dl. Valentin Tănase, doamnei Paula Romanescu și dl. Marian Nencescu pentru vernisarea expoziției.
De asemenea, mulțumesc publicului iubitor de artă care a vizitat expoziția și, în mod deosebit, celor care m-au creditat prin achiziții. Consider că prin valoarea în sine, lucrările de artă, care capătă personalitate individuală, devin entități culturale de sine stătătoare – un crez artistic pe care l-am cultivat în decursul timpului în peste optzeci de expoziții personale (definește timpul și spațiul contemporan). În fond, fiecare tablou devene o cronica plastică.
Mulțumesc domnului Primar al Municipiului Iași Mihai Chirica și domnului Adi Cristi, director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, pentru decernarea Premiului Municipiului Iași „Scarlat Pastia”, în cadrul evenimentului Valorile Iașului, Valorile României, ediția a IV-a.
Titlu tablou: Simfonia târzie a tufănelelor
Citește și:
One thought on “Mihai Coțovanu: În spatele cortinei”