Mănăstirea Vlahuţă

La aproximativ 20 de km de oraşul Bârlad, pe dealurile înverzite şi pline de istorie ale Mânzaţilor, în comuna Alexandru Vlahuţă din judeţul Vaslui, se află o adevarată oază de linişte a minţii şi de odihnă a sufletului, un frumos lăcaş de rugăciune, Mănăstirea Vlahuţă.

În toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Huşilor, şi cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, s-a hotărât înfiinţarea unei sfinte mănăstiri pe raza comunei Alexandru Vlahuţă, pe pământul donat de doamna Colomei Rodica, fiica a acestor locuri. Primii care s-au aşezat aici au fost patru ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Vlădiceni, după ce şi-au încercat nevoinţele monahale în alte mânastiri. A fost improvizat un altar de rugăciune într-o casa aflată la marginea satului, pusă la dispoziţie de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales şi primul stareţ al mănăstirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah şi duhovnic al obştii.

Locul ales pentru înălţarea aşezământului monahal a fost sfinţit la data de 6 mai 2002. Pâna la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obţinut aprobarile necesare şi, cu binecuvântare arhierească, s-au demarat lucrările de zidire a sfântului lăcaş, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altădată. Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucătaria, dar şi un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucură de o mare popularitate în rândul credincioşilor din zona Moldovei.

La 7 septembrie 2003, după o noapte de trudă, priveghere şi rugăciune, a avut loc slujba de sfinţire a paraclisului de către P.S. Ioachim Mares, episcopul Huşilor, la care au participat peste 30 de preoţi şi diaconi, în fruntea cărora s-a aflat părintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului.

Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime şi 8 m lăţime), este folosit pe timpul iernii pentru săvârşirea slujbelor din programul liturgic al mănăstirii.

Biserica mare păstrează imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca ştefaniană. Aceasta este în formă de cruce, conform tradiţiei ortodoxe. Catapeteasmă din zid, acoperiş în rupere de pantă, icoane în foiţă de aur, pictura în frescă la exterior, pridvor etc. Pictura exterioară a bisericii mari înfăţişează numai sfinţi români. Este prima de acest gen de la noi din ţară. Unii s-au grăbit să o numească „Suceviţa sau Voroneţul Tutovei”.

Nădăjduim că această scurtă prezentare a Mănăstirii Vlahuţă va stârni curiozitatea şi interesul creştinilor de pretutindeni, care vor găsi aici pace şi linişte sufletească, alinare şi îndrumare duhovnicească, despovărarea de păcate prin Sfânta Taină a Spovedaniei, dar şi loc de rugăciune şi bucurie a sufletului, prin participarea la Sfintele Slujbe.

https://www.manastireavlahuta.ro

Citeşte şi: Mănăstirea Almaş