Mănăstirea Vlahuţă

Mănăstirea Vlahuţă

La aproximativ 20 de km de oraşul Bârlad, pe dealurile înverzite şi pline de istorie ale Mânzaţilor, în comuna Alexandru Vlahuţă din judeţul Vaslui, se află o adevarată oază de linişte a minţii şi de odihnă a sufletului, un frumos lăcaş de rugăciune, Mănăstirea Vlahuţă.

În toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Huşilor, şi cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, s-a hotărât înfiinţarea unei sfinte mănăstiri pe raza comunei Alexandru Vlahuţă, pe pământul donat de doamna Colomei Rodica, fiica a acestor locuri. Primii care s-au aşezat aici au fost patru ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Vlădiceni, după ce şi-au încercat nevoinţele monahale în alte mânastiri. A fost improvizat un altar de rugăciune într-o casa aflată la marginea satului, pusă la dispoziţie de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales şi primul stareţ al mănăstirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah şi duhovnic al obştii.

Locul ales pentru înălţarea aşezământului monahal a fost sfinţit la data de 6 mai 2002. Pâna la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obţinut aprobarile necesare şi, cu binecuvântare arhierească, s-au demarat lucrările de zidire a sfântului lăcaş, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altădată. Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucătaria, dar şi un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucură de o mare popularitate în rândul credincioşilor din zona Moldovei.

La 7 septembrie 2003, după o noapte de trudă, priveghere şi rugăciune, a avut loc slujba de sfinţire a paraclisului de către P.S. Ioachim Mares, episcopul Huşilor, la care au participat peste 30 de preoţi şi diaconi, în fruntea cărora s-a aflat părintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului.

La biserica principală a mănăstirii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lucrările de construcţie s-au început la data de 4 mai 2006 şi ele continuă astăzi.

Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime şi 8 m lăţime), este folosit pe timpul iernii pentru săvârşirea slujbelor din programul liturgic al mănăstirii.

Biserica mare păstrează imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca ştefaniană: în formă de cruce, conform tradiţiei ortodoxe, catapeteasmă din zid, acoperiş în rupere de pantă, icoane în foiţă de aur, pictura în frescă la exterior, pridvor etc. Pictura exterioară a bisericii mari înfăţişează numai sfinţi români, fiind prima de acest gen de la noi din ţară, iar unii s-au grăbit deja să o numească „Suceviţa sau Voroneţul Tutovei”.

Nădăjduim că această scurtă prezentare a Mănăstirii Vlahuţă va stârni curiozitatea şi interesul creştinilor de pretutindeni, care vor găsi aici pace şi linişte sufletească, alinare şi îndrumare duhovnicească, despovărarea de păcate prin Sfânta Taină a Spovedaniei, dar şi loc de rugăciune şi bucurie a sufletului, prin participarea la Sfintele Slujbe.

https://www.manastireavlahuta.ro

Citeşte şi: Mănăstirea Almaş

One thought on “Mănăstirea Vlahuţă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *