Kiev – pace, război și omenie
Autor: Mihai Coțovanu, artis plastic
Am avut privilegiul să vizităm Kievul și am fost profund impresionat de Complexul Mănăstiresc Lavra Pecerska, pentru că am dorit să ajungem la moaștele Sfintei Paraschiva. După ce am vizitat catacombele în care erau sute de sfinți și biserici, am făcut o corelație cu catacombele de la Roma în care existau biserici cu fresce pictate din perioada prigoanei romane.
Destinul mi-a purtat pașii pe cărarea abruptă spre chilia și biserica săpată în piatră calcaroasă de la Mănăstirea Lyadova, unde a viețuit pentru o perioadă Sfântul Antonie, cel care a înființat Mănăstirea Lavra Pecerska din Kiev. De pe platoul Mănăstirii se poate admira peisajul cu câmpiile Moldovei despărțite de râul Nistru de Ucraina.
Acest peisaj m-a impresionat, m-a inspirat pentru a realiza un tablou care l-am finalizat când a început războiul în Ucraina. Peisajul ilustrează o zi luminoasă de august, când am mers împreună cu Cezara (fiica mea) și Viaceslav, pentru a cere sfat de la călugări, dacă pot încă să facă cununia civilă, având în vedere faptul că bunica lui Viaceslav a murit înainte cu o zi de data evenimentului. În urma discuției cu călugărul, care a prezentat un caz asemănător din familia lui, în ziua nunții, decedatul și-a continuat drumul, iar evenimentul a continuat fără a se dansa. După ce ne-am întors de la mănăstire am participat împreună la înmormântarea bunicii lui Viaceslav.
Cu această ocazie i-am cunoscut pe ucrainieni, obiceiurile lor, fiind plini de viață și omenie. Toate rânduielile care au decurs pentru înmormântare au evidențiat așezare și prosperitate. A doua zi a urmat cununia civilă, care s-a petrecut într-o atmosferă luminoasă cu urări de prețuire și respect din partea oficialităților de la Primărie și a rudelor.
Am avut privilegiul să vizităm Kievul și am fost profund impresionat de Complexul Mănăstiresc Lavra Pecerska, pentru că am dorit să ajungem la moaștele Sfintei Paraschiva. După ce am vizitat catacombele în care erau sute de sfinți și biserici, am făcut o corelație cu catacombele de la Roma în care existau biserici cu fresce pictate din perioada prigoanei romane.
Această analogie m-a făcut să înțeleg că Sfântul Andrei a ajuns pe colinele Kievului, iar catacombele din complexul Mănăstiresc sunt mărturie a perioadei primare a creștinismului în care au existat prigoane. Am fost impresionat de arhitectura vechiului oraș Kiev care mărturisea despre un trecut încărcat de istorie și cultură.
Viaceslav era atașat de Kiev, deoarece a făcut facultatea acolo și doreau să se stabilească în acest oraș. Am avut discuții cu ei înainte de căsătorie despre conflictul din Donetsk și Luhansk, starea de război din aceste regiuni mă îngrijorau, iar Viaceslav mi-a spus că ucrainieni vor să treacă Complexul Mănăstiresc Lavra care este în Patriarhia Moscovei, sub Patriarhia Kievului. Atunci am discutat că acest aspect poate să adâncească conflictul.
Am impresia că destinul umanității se înscrie în predispozițiile astrale din mecanica cerească, iar anumite evenimente sunt predispuse. Am făcut această observație pentru că în perioada studenției când mergeam la București, mă cazam la un prieten călugăr de la Mănăstirea Cernica. În acea perioadă venea multă lume la preotul Ilarion Argatu. Cu acest prilej, am fost martor când a povestit din perioada când era prigonit și trebuia să se ascundă de securitate. De multe ori fiind nevoit să doarmă în podul diferiților localnici, care îl ajutau să se ascundă. S-a rugat lui Dumnezeu să-i arate ce se va întâmpla la sfârșitul vremurilor, iar cele relatate sunt evenimente care se petrec acum în Ucraina.
Pelerinajul făcut la chilia Sfântului Antonie și catacombele din Lavra Pecerska, i-a ocrotit pe Viaceslav și Cezara, care acum sunt în Iași. Visurile lor au fost spulberate pentru că doreau să se stabilească la Kiev, iar apartamentul pe care au stabilit să-l cumpere a fost bombardat.
Refugiații ucrainieni au fost primiți cu multă căldură de oamenii simpli din Bucovina și din întreaga țară. Gesturile de omenie ale oamenilor care exprimă cultura tradițională și religioasă, plină de încărcătură spirituală sunt cea mai frumoasă lecție de diplomație.
Timpul de pace în care am avut prilejul să iau contact pentru prima oară cu spațiul ucrainian, rămâne în urmă. Un timp de lumină și frumusețe, cu oameni frumoși, ospitalieri, care sunt străini de cei care au creat războiul. Dar, din vremuri străvechi talpa societății este strivită și suportă greutățile.
De același autor: Constantin Brâncuși, dezamăgirea și gloria absolută
