Inteligența emoțională

Termenul de „inteligență emoțională” a fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii Peter Salovey și John Mayer. Cu toate că acest termen este relativ nou, componentele conceptului, inteligență emoțională, pot fi datate până la arhicunoscuta afirmație a lui Socrate (470 – 399 î. Hr.) „Cunoaște-te pe tine însuți”.

În 1983, Howard Gardner a introdus conceptul de „inteligențe multiple”. El argumenta că există nu doar un singur tip de inteligență ca cea măsurată prin teste și dezvoltată în cadrul școlar, ci multiple tipuri de inteligență. El a inventat sintagma „Nu întrebați cât de deștepți sunteți, ci cum sunteți inteligenți”. Gardner a identificat 7 tipuri de inteligență diferite, printre care : autoconștientizarea stărilor interioare și interactivitatea socială eficientă.

Daniel Goleman a aratat importanța inteligenței emoționale în dezvoltarea individului, fiind unul dintre promotorii acestui concept. El  a condus un studiu în 1998 în care a aplicat 15 chei de competență managerilor. Patru dintre acestea erau legate de compentețe tehnice și intelectuale, iar restul puteau fi privite ca și competențe emoționale. Rezultatul a indicat că 67% din abilitățile care duceau la performanțe au fost competențe emoționale.

Într-un cuvant, Inteligența Emoționala (EI) descrie capacitățile, aptitudinile de a identifica emoțiile proprii și a celorlalți, precum și de a acționa în consecință.

E.I. cuprinde cinci componente:

• Autoconștientizare presupune determinarea punctelor forteși a limitărilor, analiza comportamentului dintr-o perspectivă comparativă, conștientizarea emoțiilor și a efectelor acestora asupra comportamentului, precum și impactul asupra celorlalți.

• Automotivare – motivarea prin factori interni, precum nevoia de realizare și nevoia de dezvoltare personală .

• Managementul emoțiilor se referă la  obținerea abilităților de a face față în mod eficient stresului și frustrărilor, la capacitatea de a fi flexibil și de a te adapta la schimbare.

• Imaginea proprie – presupune dezvoltarea unui simț de autoevaluare, încrederea în abilitățilele proprii de a face față cerințelor.

• Abilități sociale – ascultare activă, asertivitate, abilități de gestionare a conflictelor, empatie.

Inteligența emoțională are implicații în toate aspectele vieții, de la familie, până la prieteni sau carieră. Unii specialiști afirmă că EQ – coeficientul de inteligență emoțională este chiar mai important decât IQ – coeficientul de inteligență generală, mai ales în anumite situații specifice cu care ne confruntăm în viață.

Există o legătură între IQ și EQ? Deocamdată nu sunt răspunsuri clare, dar, în general, este acceptat faptul că există un număr mare de factori de interferență, precum stresul, aptitudinile și imaginea de sine care pot influența performanțele și care au o influență și mai mare asupra succesului comparativ cu abilitățile înnăscute.

În prezent, problema nu este legată de cât de mult ai sau de unde provine ceea ce ai, ci ce poți face cu ceea ce ai. Într-un mod asemănător, se pune problema și în cazul inteligenței emoționale. Decât să se măsoare anumiți coeficienți, este mai util să se identifice factorii care împiedică folosirea optimă a aptitudinilor care există și de a învăța cum să se folosească acești factori eficient.

Inteligența emoțională nu are limite, oricine e pregătit și dorește poate să-și îmbunătățească nivelul de inteligență emoțională. (Foto: pixabay.com)

Autor: Grigore Elena Alina, psiholog și psihoterapeut integrativ Policlinica Providența

www.providentamedical.ro

Te-ar putea interesa și: Quercetina: beneficii, utilizări și surse