Giuvaierul șlefuit

Autor: Mihai Coțovanu, artis plastic

Soarele își desface razele sub privirea zeiței Kaly care, într-o mână ține darurile vieții, în cealaltă steagul din roata vieții peste zidurile caselor prăfuite, coșcovite. Timpul nu iartă nimic, orice clădire, mai devreme sau mai târziu, sfârșește în ruină, orice prietenie, mai devreme sau mai târziu, sfârșește în despărțire (cugetare a lui Milarepa).

Sub privirea penelului, în curgerea anilor, clădirile s-au transformat. Unele au dispărut, altele se încăpățânează să stea în picioare. Din perioada studenției am fost atras de peisajele citadine din zonele Târgul Cucu, Păcurari, Sărărie, păstrând amintiri despre viața celor ce le-au înălțat.

Printre primele peisaje realizate din acea perioadă au fost Comunitatea evreiască, Sinagoga Merarilor, peisajele de lângă Biserica Albă etc. Aceste peisaje le-am reluat în diferite momente, care erau transformate odată cu trecerea anilor. Anumite peisaje au dispărut, fiind înlocuite cu alte clădiri. Astfel, tablourile realizate au rămas mărturii ale spațiului citadin în transformare, prin forța necruțătoare a zeiței timpului.

Kaly își cântă poemele pe clădirile abandonate, iar creatorii lor, din dimensiuni astrale, cugetă la momentele în care au înfăptuit ceva și au dat viață prin ceea ce au reușit să realizeze.

Lângă Biserica Albă se ridică acum o zonă rezidențială de blocuri. Acest spațiu a fost un motiv de inspirație, unde am pictat de multe ori. Aici a existat o clădire unde și-au avut sediul Ziarul 24:ORE și Restaurantul „Doi Cocoși”. În spatele acestei clădiri era o casă boierească, abandonată, în care se păstrau ecourile petrecerilor. Îmi amintesc cum după plecarea de la ședința de pictură analizam decorurile și încercam să reconstitui propria poveste a celor ce au locuit aici. Am simțit mereu suferința tăcută a clădirilor în care zidurile plângeau prin lacrimile coșcovite de var.

Nu departe de acest spațiu, pe strada Elena Doamna, există un areal cultural citadin, care păstrează viața molcomă, fără mare însemnătate, în clădirile vechi, păstrate și locuite. Alături este casa Joseph Zoller, o clădire care și-a recăpătat strălucirea de la început prin voința și dorința doamnei avocat Vera Geanina Poroșnicu. Imediat alături, poți simți dramatismul îngenunghiat sub povara zidurilor încărcate de timp.

Istoria și restaurarea acestei clădiri care și-a recăpătat lumina de odinioară este cuprinsă în cartea „Giuvaierul șlefuit” de Olguța Creangă-Caia. Păstrez în memorie cum arăta casa înainte de a fi restaurată și regret că nu am pictat clădirea în acea ipostază care m-a chemat de multe ori în diferite momente ale anului, când mai treceam pe strada Elena Doamna.

Poezia luminii pe zăpada de lângă Sinagogă i-a atras atenția doamnei Vera Geanina Poroșnicu, trezindu-i  dorința de a așeza casa în durată pe pânză, pasiunea culturală de evocare a unui anumit timp, într-un spațiu de mare însemnătate. După primele întâlniri, am observat o trăsătură de caracter rară, aparținând unor timpuri îndepărtate, când oamenii aveau memoria străbunilor de neam în sânge.

Prin tot ceea ce a înfăptuit se definește o personalitate puternică, vizionară cu rădăcini adânci. Coroana personalității este impresionantă, având seva vie culturală a mărturisirilor care au plăsmuit-o.

Am impresia că prin venele dumneaiei curge arta vie, plină de vigoare pentru tot ce este frumos, armonios în arta arhitecturii, muzicii, picturii, sculpturii, poeziei, etc. Se comportă și privește pătrunsă de regina artelor, filozofia. Puterea dumneaiei de muncă este impresionantă, partea spirituală contopindu-se cu cea materială, într-o armonie care strălucește prin tot ceea ce a realizat. Casa „Joseph Zoller” este o mărturie despre cum și-a descoperit calitățile de om, știind să înfăptuiască, devenind ea însăși un giuvaier șlefuit, o mărturie de viață ca reper valoric demn de urmat.

Consider că prin ceea ce a înfăptuit și ce va realiza în această trecere, personalitatea Verei Gianina Poroșnicu va dăinui peste secole, păstrându-și strălucirea prin ceea ce a creat și dăruit.

www.mihaicotovanu.ro

Te-ar putea interesa și: Inteligența emoțională