Dimensiunea culturală în lucrările de artă

Dimensiunea culturală în lucrările de artă

Autoportretul lui Corneliu Baba expus la Muzeul de artă Palatul Culturii mi-a pătruns în suflet și gând. O privire care exprimă o atitudine de maturitate culturală. Un autoportret riguros și profund prin care a transmis confraților: „domnilor, nu mai puteți spune nimic”.

               Prin amabilitatea directorului Complexului Muzeal Palatul Culturii, în calitate de istoric și critic de artă Claudiu Paradais, am avut privilegiul de a picta după marii maeștrii ai artei românești. După ce am început să pictez autoportretul lui Corneliu Baba, colegii de facultate au fost surprinși de alegerea acestei lucrări. O dorință care s-a înfăptuit după doi ani când am văzut pentru prima oară portretul, tabloul a avut un impact atât de puternic, încât nu-mi venea să cred că un pictor în viață poate fi atât de mare.

               A picta după tablourile marilor artiști este un curs de pictură viu de a pătrunde și desluși tainele picturii, materializate în operele de artă. Expresivitatea suprafeței plastice a tablourilor m-au introdus în dimensiunea sufletească și culturală a artistului, în timpul realizării tabloului. Astfel am avut posibilitatea să pătrund în dimensiunile cultural-spirituale fiecărui artist să simt caracterul și personalitatea maeștrilor, prin tablourile pe care le-am realizat.

               L-am perceput pe Corneliu Baba a fi o persoană profundă și riguroasă în organizarea paletei, dar o personalitate cu un egou puternic. Am simțit la N. Grigorescu energie și vigoare cu aspectele efemere ale vieții. Când am pictat după „Bătrânul cu plete” a lui Ion Andreescu am putut pătrunde gama de culori folosite, plasticitatea tușelor așezate pe forma volumetrică, și austeritatea de a picta.

O dimensiune culturală și sufletească care m-a copleșit prin personalitatea solară, sensibilă și o gândire clară, mi-au dat stări de liniște și încântare. Aceste aspecte m-au determinat ca Ion Andreescu să-mi fie reper valoric și ideal artistic în devenirea mea. Aprofundând lucrările lui Ion Andreescu din muzee, stând în fața lor, ore în șir pentru analiză și observații. Astfel, am fost determinat să-l aleg ca reper artistic.

               În lucrarea „Veneția” a lui Gheorghe Petrașcu am observat atenția artistului de a transpune realitatea motivului în plasticitatea culorilor punând în valoarea energia cromatică.

               Prin studiul picturii după Mihai Cămărut și Ștefan Mihăilescu Craiu, am observat o trecere către sponteneitatea și instinctul plastic, o distanțare față de știința picturii în care artiștii sus menționați și-au tras seva din pictura lui Rembrand, Corneliu Baba și Școala de la Barbizon, Grigorescu și Andreescu. Am adus în atenție timpul consacrat marilor artiști din muzee, care m-au învățat și călăuzit în mod tainic dincolo de suprafața plastică a tablourilor.

               Personalitatea cultural-artistică și dimensiunea sufletească spirituală a artistului se transpune în materia suprafeței plastice prin harul și inspirația creatoare care s-a revărsat peste el prin lumina culorilor din tablou.

               O operă de artă se înscrie în timp ca valoare reală prin energia cultural-spirituală care atrage admiratori. Harul și inspirația creatoare din momentele realizării tabloului, se revarsă la nesfârșit în mintea și cugetului privitorilor care admiră lucrările de artă.

Mihai Coțovanu, artist plastic

www.mihaicotovanu.ro

Tablou Mihai Coțovanu, Suntem oale și ulcele

Citește și: Tâlcuiri la Psalmi

One thought on “Dimensiunea culturală în lucrările de artă

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *