Conjunctivita neonatală
Autor: Dr. Rotaru Elena, Medic Specialist Nenatolog Euromaterna Constanţa
Aproximativ 15-20% dintre nou-născuţi pot dezvolta conjunctivita în primele săptămâni de la naştere.
Aceasta poate fi determinată de bacterii cu transmitere sexuală (luate din vaginul matern, în timpul naşterii spontane), de flora bacteriană normală care colonizează pielea şi nazofaringele în primele zile după naştere, de substanţe chimice aplicate în ochiul nou-născutului. În plus, secreţia oculară poate fi determinată de obstrucţia canalului nazolacrimal, mai mult decât conjunctivita în sine.
Cea mai gravă infecţie oculară este aceea cu Neisseria gonorree, care determină gonoreea maternă, fiind o boală cu transmitere sexuală. Pentru a preveni acest tip sever de conjunctivită, se practică aplicarea în sacul conjunctival de unguente cu antibiotic sau soluţii cu nitrat de argint nou-născuţilor care se nasc pe cale vaginală.
În cazul suspicionării unei conjunctivite care se manifestă prin secreţie oculară purulentă, este necesară cultura din secreţie înainte de începerea unui tratament antibiotic local.
Nu orice secreţie oculară poate fi considerată conjunctivită. O secreţie oculară care curge continuu pe obrazul nou-născutului poate reprezenta, de fapt, un canal nazolacrimal înfundat.
O altă cauză de ochi roşu şi secreţie oculară abundentă poate fi glaucomul congenital, care este o urgenţă oftalmologică. De aceea, controlul oftalmologic este necesar în orice situaţie în care nou-născutul prezintă o secreţie oculară abundentă, persistentă, care se asociază cu aspectul de ochi roşu, iritabil şi umflat.
Igiena oculară la nou-născut se practică cu ser fiziologic şi comprese sterile, ochiul ştergându-se din exterior către interior, de 2 ori pe zi sau oricând la nevoie (atunci când adună secreţii). Igiena mâinilor cu apă şi săpun, anterior efectuării igienei oculare la nou-născut, este obligatorie!
Citeşte şi: Glutenul, benefic sau periculos?
