Când fluturii scriu versuri…
Fluturi mari şi mici, coloraţi ori doar pudraţi scriu versuri pe file de cer catifelat.
Vara se domoleşte, lâncezeşte, se rafinează şi devine mai puţin înăbuşitoare, filtrează miresme de flori discrete şi pastelate.
Odată cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi lumina devine mai blândă, cu străluciri ca de sidef; e strecurată prin sită de mătase peste verdele olive, cu transparente nostalgii de toamnă.
Fluturi mari şi mici, coloraţi ori doar pudraţi scriu versuri pe file de cer catifelat. Îşi deapănă în zborul lor albastru amintiri din timpurile când copii de-o şchioapă mergeau la scăldat sau făceau bărcuţe de hârtie şi le lăsau pe râu, în jos, acompaniaţi de-un patruped flocos, jucau mingea în iarba înaltă până la nori sau culegeau pere de aur, cu gust de rai, din copacul bunicilor.
Fluturi călători, din vremuri de-altădată, luaţi cu voi pe-aripi de borangic să avântaţi în zbor, în cântec de păsărele, gânduri plăpânde, sfioase ori temătoare, spre zări de bucurie, cu miros de iasomie!
Autor: Maria Luisa Țuculeanu
Foto: Tablou realizat de Elvira Roman
Citește și: Casa Joseph Zoller
3 thoughts on “Când fluturii scriu versuri…”