Aegina, insula Sfântului Nectarie

Aegina este pământ sfințit și udat cu apă vie.

Din punct de vedere economic și geografic, Aegina este o insulă foarte apropiată de Atena, legată prin portul Piraeus și recunoscută, în același timp, pentru climatul ei blând, grădinile bogate de fistic, pâlcurile verzi-smarald ale măslinilor, smochinele dulci ca nicăieri și marinele decupate din picturi măiastre. Din punct de vedere spiritual, însă (aspect care o reprezintă întru totul, de altfel), Aegina reprezintă o bijuterie dintre cele mai strălucitoare; înseamnă, mai întâi de toate, lăcașul Sfântului Ierarh Nectarie, doctorul fără de arginți, vindecător de cele mai grele boli ale zilelor noastre, trupești, dar și sufletești. Minunile, săvârșite încă din timpul vieții sale sfinte, au făcut din Aegina cel mai iubit și mai căutat loc de pelerinaj din Grecia.

De cum ai călcat pe insulă, simți că briza mării, atât de caldă și înțesată de miresme binefăcătoare, este ca o îmbrățișare, care te poartă pe valuri de aur și topaz; o cupolă alb-albastră găzduiește bisericuța ce întâmpină fiecare călător obosit de drum și însetat de liniște. Aici este o altfel de lume, un colț de rai unde sălășluiește Sfântul Nectarie cel blând, cu barba albă, de zăpadă și mâini tămăduitoare. Dacă străbați o cale mai lungă, cu siguranță îi găsești și casa, destul de mare și de încăpătoare cât pentru toți oaspeții trudiți și cu inima deschisă;  primitoare, luminoasă, aducătoare de pace .

Sfântul Nectarie, ocrotitorul insulei Aegina

Mănăstirea Sfântului Nectarie, ocrotitorul insulei, se află la aproximativ șase kilometri de orașul Aegina, portul și capitala insulei. Frumusețea mănăstirii ți se cuibărește în suflet de cum urci panta abruptă spre biserică, încât îți dorești să porți cu tine mereu lumina cernută printre buchetele de flori delicate, roz-purpurii, care îmbracă balustrade și ziduri roșcate de piatră sculptată cu sufletul. Catedrala are ferestre albe (unele din ele tivite cu albastru de cer adânc, nemărginit), arcuite, dantelate și o ținută dreaptă și demnă.

Se știe că însuși Agios Nektarios, cum îl denumesc locuitorii greci, mitropolit al insulei în vremea construirii, la începutul anilor 1900, a contribuit, în mare măsură, la ridicarea propriu-zisă a mănăstirii, cărând pietre și înălțând, astfel, unul dintre cele mai frumoase lăcașuri ortodoxe. De ani buni, chilia și biserica Sfântului veghează neîncetat asupra insulei și înfrumusețează pământul scăldat de o mare ceva mai albastră decât în alte părți, luminat de un soare ceva mai strălucitor decât aurul curat.

                                                                                               Maria-Luisa Țuculeanu

Citeşte şi: Sfântul Nectarie Taumaturgul

www.religousgreece.gr