Tătăneasa și beneficiile ei

Tătăneasa este una dintre acele plante medicinale a căror reputație s-a întins pe parcursul secolelor de la Antichitate. Și-a dovedit virtuțile în reînnoirea celulelor și a mușchilor pielii, participând activ la vindecarea fracturilor, entorselor. De asemenea, tătăneasa este foarte utilă în dermatologie.

Proprietățile medicinale

Uz intern

• Antiinflamator: infuzia ajută la tratarea tulburărilor digestive, a diareei și a colitei ulcerative.

• Astringent: frunza de tătăneasă ameliorează durerea cauzată de osteoartrită, crampe sau nevralgie musculară, permițând mușchilor să se relaxeze.

Prezența unei substanțe hepatotoxice limitează foarte mult utilizarea sa internă!

Uz extern

• Astringent și vindecător: aplicată în comprese, tratează contuziile, entorsele și fracturile. Poate fi folosită și pentru tratarea rănilor și escarelor.

• Antiinflamator: reduce contracțiile musculare și întinderile. Cataplasma purifică plămânii și tratează tusea uscată. În gargare sau spălări de gură, acționează asupra rănilor și inflamației cavității bucale.

• Emolient: este foarte utilă în dermatologie împotriva furunculelor, acneei, psoriazisului și, în general, a oricărei deshidratări a pielii.

• Înmuiere: mucilagiile sale îl fac un tratament complementar excelent în caz de fisuri sau crăpături sau chiar mușcături de insecte.

Medicina pe bază de plante folosește rădăcina și părțile aeriene ale tătănesei (Symphytum officinale). Rădăcina este recoltată toamna, când are cel mai ridicat nivel de alantoină, în timp ce părțile aeriene, cu proprietăți astringente și antiinflamatoare, sunt recoltate vara.

Substanțe active

Alantoină, acizi fenolici, alcaloizi, taninuri, mucilagii, terpenoizi. Tătăneasa este, de asemenea, bogată în calciu, potasiu, fosfor, fier și silice.

Utilizarea și dozarea pentru tătăneasă

Este folosită în principal ca cataplasmă, fie prin turnarea apei clocotite peste frunze proaspete tocate, înainte de a înfășura totul în tifon, fie prin amestecarea a 50% făină de frunze de tătăneasă la 50% amidon, pentru a obține o pastă groasă.

Tinctura de rădăcină este folosită pură, pe cosurile acneice. Frunzele tăiate pot fi așezate direct sau folosite în caz de psoriazis.

Decoctul se prepară cu 100 g de rădăcini curățate pentru 250 ml de apă și trebuie limitat la uz extern, în aplicare de aproximativ cincisprezece minute, pentru a fi reînnoit la fiecare trei ore.

Pregătiți o infuzie de tătăneasă amestecând 6 frunze mari proaspete sau uscate într-un 1 litru de apă. Această infuzie poate fi utilizată extern, amestecând-o cu apă de baie, de exemplu.

Citește și: 7 alimente bogate în fosfor

Precauții pentru utilizarea tătănesei

Tătăneasa conține alcaloizi pirrolizidinici izolați care, în doze mari, pot fi foarte toxici pentru ficat. Prezenți în special în rădăcină, aceștia sunt puțini în părțile aeriene. De aceea este esențial să nu folosiți rădăcina intern. În general, oamenii de știință recomandă o durată maximă de utilizare de șase săptămâni pe an, pentru a nu risca ca această substanță hepatotoxică să se acumuleze în organism. Tătăneasa nu trebuie aplicată pe o plagă deschisă, necurățată. Mai mult, utilizarea sa pe o rană este limitată la trei zile.

Contraindicații

Este contraindicată copiilor, femeilor însărcinate sau care alăptează și persoanelor cu boli de ficat. Efectele acestei plante se pot adăuga la cele ale medicamentelor hepatotoxice. În concluzie, trebuie utilizată în dozele indicate și în special pentru uz extern, datorită prezenței alcaloizilor pirrolizidinici, care ar putea provoca leziuni ireversibile ale ficatului. Pentru tratarea rănilor superficiale, utilizarea acesteia necesită curățarea prealabilă a rănii. În plus, orice fractură trebuie să facă obiectul unui tratament medical adecvat, chiar dacă planta poate ajuta la consolidare.

Sursa: doctissimo.fr / Foto: pixabay.com