Lumea lui Slavici

Un loc de poveste e satul lui Slavici…cu peisaje idilice şi o lume care are cursul ei; cu reguli şi legi proprii; gura satului e instanţa supremă şi moralizatoare, ȋntrucȃt cinstea şi hărnicia sunt calităţi fără de care locuitorii lui nu pot sta cu fruntea sus ȋn satul transilvănean.

Aceste locuri l-au inspirit pe Slavici ȋn nuvelele sale, locuri ȋn care tradiţiile guvernează ȋntreaga suflare şi descriu pagini frumoase de vieţuire laolaltă ori zbuciumul sufletesc al oamenilor de rȃnd (ca ȋn “Pădureanca”) şi trăiri neȋmplinite. Vremea secerişului, culesul viei sunt doar cȃteva dintre activităţile care stabilesc mersul firesc al lucrurilor. Vorba, gesturile şi portul omului simplu sunt redate ca nimeni altul de scriitorul din Şiria, care a trăit la sat şi a cunoscut ȋndeaproape rostul lui. Aici, scriitorul a avut o copilărie fericită, aşa cum va mărturisi el ȋnsuşi mai tȃrziu, petrecută ȋntr-un loc minunat, ȋntr-o familie de oameni gospodari.

Peste ani, fiul de ţăran din Ardeal avea să cunoscă lumea şi să-l ȋntȃlnească tocmai ȋn capitala Imperiului Habsburgic, la Viena, pe Eminescu, cel care l-a ȋndemnat să publice. Aşa a ȋnceput totul şi satul a prins viaţă ȋn paginile lui Slavici; i-a descris cu măiestrie oamenii şi obiceiurile, simţirile şi patimile.

                                                                                                             Luisa Țuculeanu

Foto: Coperta Zana Zorilor, Ioan Slavici, Editura Carturesti, carturesti.ro

Citeşte şi: De ce frunzele copacilor își schimbă culoarea toamna?