Mănăstirea Cozia

Mănăstirea Cozia este ctitorie medievală a lui Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti, care este recunoscut în istorie pentru îndârjirea şi curajul cu care a ţinut piept luptelor împotrva turcilor.

Pentru aceştia, era un adversar de temut şi, totodată, admirat. În timpul domniei sale, Ţara Romaânească a avut cea mai mare întindere teritoială. Cozia, una din cele mai frumoase ctitorii voievodale, este situată în orașul Călimănești, pe malul râului Olt.

Văzută ca o fortăreață înconjurată de munți, într-un loc greu accesibil la vremea ctitoririi (indicat de Sfântul Nicodim, duhovnicul domnitorului), dar potrivit pentru armonia şi liniştea necesare unei mănăstiri, aşezarea monahală are aspect de catedrală, a cărei intrare e susţinută de coloane maiestuoase, care alcătuiesc un pridvor în stil brâncovenesc. Acest pridvor a fost adăugat în timpul vieţii voievodului martir Constantin Brâncoveanu, între anii 1706-1707. Tot atunci a fost refăcută şi pictura interioară, realizată în 1390.

Pictura originară se păstrează în naos, unde sunt pictaţi Mircea cel Bătrân şi fiul său Mihail în costume de cavaleri. Mai târziu, Cozia a fost renovată de mai multe ori, în vremea lui Neagoe Basarab (în timpul căruia s-a construit fântâna) sau Radu Paisie.

Biserica mare, bogat ornamentată, a fost construită din piatră albă. Constrastul de verde pentru turle – la acoperiş – şi detaliile arămii de pe pereţii exteriori creează o cromatică blândă, preluată din natură, scăldată în albul pietrei, al norilor îndepărtaţi. Construcţia este realizată artistic, acordându-se atenţie ferestrelor încadrate în chenare, rozetelor aşezate deasupra.

Frumuseţea aşezării concurează cu peisajul mirific în care se află şi veghează asupra credincioşilor.Mănăstirea Cozia a reprezentat un adevărat focar de cultură. Aici a funcționat o școală mănăstirească încă din 1415, care l-a avut ca prim dascăl pe părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Mai mult, logofătul lui Mircea cel Bătrân, Filos, a compus versuri și imnuri religioase. Mergând pe linia tradiţiei vechilor mănăstiri, de a fiinţa ca un simbol al credinţei strămoşeşti, de a contribui la dezvoltarea spirituală şi, totodată, culturală, aşezământul Cozia rămâne un reper în istoria neamului, a ortodoxismului în general.

Biserica mare, bogat ornamentată, a fost construită din piatră albă. Constrastul de verde pentru turle – la acoperiş – şi detaliile arămii de pe pereţii exteriori creează o cromatică blândă, preluată din natură, scăldată în albul pietrei, al norilor îndepărtaţi. Construcţia este realizată artistic, acordându-se atenţie ferestrelor încadrate în chenare, rozetelor aşezate deasupra. Frumuseţea aşezării concurează cu peisajul mirific în care se află şi veghează asupra credincioşilor.

Mănăstirea Cozia a reprezentat un adevărat focar de cultură. Aici a funcționat o școală mănăstirească încă din 1415, care l-a avut ca prim dascăl pe părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Mai mult, logofătul lui Mircea cel Bătrân, Filos, a compus versuri și imnuri religioase. Mergând pe linia tradiţiei vechilor mănăstiri, de a fiinţa ca un simbol al credinţei strămoşeşti, de a contribui la dezvoltarea spirituală şi, totodată, culturală, aşezământul Cozia rămâne un reper în istoria neamului, a ortodoxismului în general.

Autor: Luisa Ţuculeanu

Mai multe informaţii despre cazare la mănăstire puteţi afla de pe site-ul:

https://www.cozia.arhiepiscopiaramnicului.ro

Luisa Ţuculeanu

Citeşte şi: Barnovschi, biserica unui martir