Ghiță Leonard – arta austerității și sacrificiului (II)
Autor: Mihai Coțovanu, artist plastic
Ghiță Leonard: „Când privești o pictură trebuie să stai în genunchi și să o privești ca pe o icoană. Întotdeauna am fost deranjat la expoziții când vedeam pe cineva că trece prin fața tablourilor ca la piață. Când intram într-un muzeu stăteam în fața unui tablou și două ore să-l analizez.” (gândurile domnului Ghiță Leonard, un tezaur cultural, împărtășite la împlinirea vârstei de 90 de ani pe 11 aprilie 2021)
În 1948 după abdicarea Regelui Mihai a urmat reforma învățământului și instaurarea comunismului. La vârsta de 17 ani a început cursurile la Liceul de artă „Octav Băncilă” din Iași cu o generație profesori scoliți în perioada interbelică în România și Franța. Mihai Cămăruță, Petre Hârtopeanu, Nicolae Popa (care l-a avut la Paris profesor pe Andrei Lothe, influențându-l spre arta modernă), Corneliu Baba (la Craiova, pictând împreună cu tatăl lui, un francez prieten cu Tonitza îi propune să urmeze cursuri la facultate, după mai multe discuții insistente, tatăl lui îi mărturisește că a rămas repetent în primul an de facultate, este readus la facultate.
După doua luni de studiu individual comisia este copleșită de volumul de muncă și calitatea lucrărilor și este înscris la cursurile Facultății de Belle Arte din Iași).
După terminarea liceului, tatăl lui îi sugerează să urmeze arhitectura, dar dl. Ghiță Leonard simțindu-se stăpân pe cunoștințele acumulate, pleacă în 1953 la București pentru a intra la Facultatea de Arte Frumoase „N. Grigorescu”. Reușește să treacă toate probele de examinare în care au concurat 300 de candidați pentru șase locuri. O perioadă dificilă, în care s-a făcut trecerea de la arta cu influențe occidentale (impresionism, expresionism, suprarealism), către arta prolecultistă coordonată și supravegheată de specialișit trimiși de la facultatea din Leningrad.
Pentru a accentua acest aspect, la plenara artiștilor din 1952, în raportul ținut de Boris Caragea, este criticat dur Corneliu Baba, fiind considerat formalist. Nu operele erau desfăimate, ci persoana pictorului considerat opoziționist și răzvrătit. Astfel, Baba este scos din postul de profesor de la Școala de Belle Arte din Iași și de director al Pinacotecii din Iași.
În acest context cultural-politic-social, artiștii sunt formați și direcționați către pictura prolecultistă pentru promovarea doctrinei comuniste. Aceștia s-au bucurat de condiții privilegiate pentru studiu. Domnul Ghiță Leonard mi-a povestit cu plăcere cum era atmosfera de studiu la facultate, având la dispoziție 70 de modele vii, începând cu vârsta tânără până la bătrânețe. Studenții locuiau în căminul de pe strada Dorobanți, nr. 29 și mâncau la restaurant pe Lipscani. Materialele pentru pictură le primeau direct de la Combinatul Fondului Plastic, cât le era necesar.
Avându-l ca profesor pe Alexandru Cicurencu, care a urmat cursurile cu Andrei Lothe, cursurile erau prelegeri libere despre atmosfera creatoare de la Paris. Studenții se simțeau liberi în exprimare, fără a deforma individualitatea personală.
În facultate se păstra atmosfera culturală cu rădăcini interbelice. Apropierea dl. Ghiță Leonard de mari personalități, Krikor H. Zambaccian (cu care se împrietenește având multe întâlniri în cadrul muzeului propriu), Gheorghe Georgescu (cu care asista în fiecare vineri la repetițiile de la Ateneu) și prezența constantă la teatru îi definește o gândire amplă și profundă.
De asemenea, are colegi de facultate care devin nume importante în pictura românească, Viorel Mărgineanu (Ministru al Culturii în perioada lui Ceaușescu) Vasile Grigore etc.
După terminarea studiilor obține la Examenul de Diplomă nota 10, șef de promoție pe țară. Alături de Al. Ciucureacu în comisie este și Corneliu Baba care a fost reabilitat după ce a participat cu lucrări la Moscova, fiind considerat de artiștii sovietici gloria socialismului și ales membru al Academiei Sovietice, imediat membru al Academiei din București, apoi Berlin și Roma. Am făcut aceste observații despre Corneliu Baba pentru a accentua influența societății cultural-politic asupra destinului artistic.
Ghiță Leonard are un traseu cultural spre arta modernă occidentală, ceea ce prezintă o detașare de ideologiile comuniste, definindu-se o personalitate puternică. Creând o pictură originală care are elemente de sinteză și profunzime asemănătoare cu sculptura lui Constantin Brâncuși. Peggy Guggenheim a observat acest aspect în 1969, când a văzut lucrările la expoziția de la Galeria Dalles din București, unde au expus artiștii ieșeni.
Foto: Tablou Ghiță Leonard – Pauza Albă
Citește și: Ghiță Leonard, arta austerității și sacrificiului prin artă (I)
