George Enescu, un copil hărăzit de astre 

Autor: Coțovanu Mihai, artist plastic

George Enescu a fost al optulea copil care nu a murit în copilărie. Ceilalți frați au fost răpuși încă din primii ani de viață. Părea un blestem din cauza faptului că au murit șapte copii.

Drumul vieții ascunde taine adânci

În orice ființă există o necesitate firească să fie în centrul atenției, destinul să fie luminos, fără greutăți și cu împliniri. Sunt întrebări firești despre propria ființă, de ce sunt nevoiaș, sau bătut de soartă, cu sechele trupești,  mentale, etc., iar alții au un destin favorabil cu realizări și o poziție privilegiată în viață.

Ca astrele să fie favorabile, dimensiunea spiritual-religioasă are o mare însemnătate. Din această perspectivă putem reflecta cum s-a născut și format George Enescu.

Singurul copil, părinții fiind Costache Enescu și Maria, fiica preotului Cosmovici

El a fost al optulea care nu a murit în copilărie, ceilalți frați au fost răpuși încă din primii ani de viață. Părea un blestem din cauza faptului că au murit șapte copii. Pentru a scăpa de năpasta care se abătea asupra noului copil conceput, Costache și Maria au mers la mănăstire, pentru a fi binecuvântați ca noul prunc să fie ocrotit de astre. După sfatul duhovnicilor, au păstrat toate rânduielile din învățătura ortodoxă, post și rugăciune, înainte de concepție nu au dormit împreună. După naștere mergeau în fiecare sărbătoare și-l împărtășeau.

Te-ar putea interesa și: „Melancolia timpului”

Maria mama lui Enescu, fiind fiică de preot, învățătoare și având o experiență dobândită prin cei șapte copii care au murit, a acordat o atenție deosebită noului suflet venit pe lume. Aceste aspecte au determinat ca un suflet bătrân să vină pe pământ cu acel dat de geniu, care s-a manifestat în viața și opera lui George Enescu, o binecuvântare pentru osteneala părinților.

Încă un geniu al identității neamului românesc

Această jertfă a lor a dat un ”OM” care s-a înscris la înălțarea identității neamului românesc. Am scris-o de multe ori și am prezentat-o în discursuri, dar consider să readuc în atenție cugetarea lui Isac Newton „ Oamenii sunt ca niște copii, care se joacă pe tărâmul mării, culegând câte o scoică mai frumoasă, mai strălucitoare, pe când nemărginitul ocean al adevărului se întinde în fața lor neîncetat.” O cugetare care poartă în sine un adevăr, iar în prezent, miracolul științei și al cunoașterii ne-a scufundat în magia materialismului.

Din această perspectivă, consider că este bine ca tinerii care se unesc în fața altarului să fie mai atenți și să nu uite lumina din altar, iar când vor bea din paharul căsniciei, fundul paharului să fie dulce. 

Imagine: George Enescu într-o fotografie păstrată la Casa Memorială din Liveni, județul Botoșani.

www.mihaicotovanu.ro