Flori de mătase la Moldovița
Mănăstirea Moldovița este una din cele câteva așezări monahale din nordul Moldovei cu o frumoasă pictură exterioară realizată, probabil, de meșterii vechii școli moldovenești și cu elemente noi de arhitectură.
Pictura are un colorit foarte viu, în care predomină albastrul specific zonei (împrumutat de la surata ei din Voroneț) și tonurile calde de pământ, ce variază de la ocru spre cărămiziu.
Motivele florale cu linii curgătoare, urmând un traseu lin, de cântec de leagăn, ne amintesc de țesăturile de in ale Bucovinei, cusute și mângâiate de mâinile țărăncilor de odinioară, care știau să toarcă ori să coacă pâinea cea de toate zilele. Ceea ce leagă pictura ei de zugrăvirea celorlalte mănăstiri din zonă, cum ar fi Humor, Sucevița, Voroneț sau chiar Arbore (aflată în plin proces de restaurare). Este același stil anecdotic, transpus firesc în paginile vremurilor.
Influențele bizantine se împletesc cu cele locale, regăsite în motivul florilor, al costumelor sau al ștergarelor. Astfel, sfinții au în mâini câte un ștergar sau poartă veștmântul locului, ceea ce îi apropie și mai mult de rugători și îi coboară printre ei.
În ceea ce privește arhitectura, Moldovița are ceva special: și anume pridvorul deschis și primitor, cu arcade mărețe, zvelte (prezente doar la Humor), boltite în formă de cruce. Acoperișul bisericii păstrează tradiția zonei cu dranița de brad, sculptată și dantelată precum perdeluțele albe, brodate, cu care sunt gătite casele cu ochi (în loc de fereastră) de prin părțile Bucovinei.
1532 anul construcției
Construită în anul 1532 de către fiul lui Ştefan cel Mare, voievodul Petru Rareș (după ce inițial a fost zidită de Alexandru cel Bun, dar s-a năruit din cauza alunecărilor de teren), biserica de la Moldovița și-a păstrat hramul de Buna Vestire de la prima ființare. Încă din timpul domniei lui Alexandru cel bun, Moldovița a fost un veritabil centru al culturii, unde se copiau și împodobeau multe cărți bisericești.
Tot aici erau școli special formate pentru învățăceii “artiști”. Îi numim astfel pentru că munca lor de a împodobi și decora cărți era – și poate fi considerată și în prezent – o adevărată artă. Astăzi, măicuțele de la mănăstirea Moldovița continuă buna tradiție de a oferi bucurie prin truda mâinilor neobosite și brodează, țes ori pictează icoane îngerești.
Citește și: Sucevița, mănăstirea Movileștilor
De bună seamă că pelerinul va simți aici căldura vetrei strămoșești și raza de lumină care se strecoară cuminte printre fereștile micilor chili, împodobite cu flori mai colorate și mai vii decât oriunde. Aici găsești flori de mătase, de catifea, cu smaralde și rubine ori alte nestemate și brocarduri de care nici omul nu a auzit să fie pe pământ.
Autor: Luisa Ţuculeanu
