Parazitozele intestinale la copil

Parazitozele intestinale reprezintă o cauză importantă a patologiei pediatrice. Paraziții intestinali sunt organisme care trăiesc și se hrănesc în interiorul organismului uman (organism gazdă), din resursele acestuia.

Factorul principal implicat în răspândirea infecțiilor intestinale cu helminți în cazul copiilor este reprezentat de condițiile de igienă precară, care favorizează răspândirea agentului patogen de la o persoană infestată, la una sănătoasă.

Cum se transmit paraziții intestinali?

Paraziții intestinali au diferite moduri de transmitere:

• prin mâini nespălate;
• ingestia de apă contaminată sau alimente contaminate (nespălate sau insuficient preparate termic);
• contactul cu obiecte contaminate (lenjerie, jucării, prosoape, de pe mobilă sau alte suprafețe, clanța ușii);
• prin contactul cu o persoană infectată;
• mersul desculț pe un sol contaminat.

Care sunt cele mai frecvente parazitoze intestinale la copii?

1. Enterobioza-Oxiuroza ( Oxiurii )

-infecția este produsă de Enterobius vermicularis (oxiuri), un parazit de aproximativ 1 cm și afectează grupa de vârstă cuprinsă între 5-12 ani;

 -transmiterea bolii se face prin ouălele depuse la nivelul regiunii perianale (ouălele rezistă în mediul extern până la  10-20 de zile);

-simptomatologia bolii  constă în  lipsa poftei de mâncare sau apetit capricios, cu stagnarea sau scăderea în greutate, prurit anal, în special nocturn (deoarece femelele depun oulele în pliurile anale), agitație psihomotorie, iritabilitate,  dureri abdominale difuze, senzație de sațietate precoce. La fetite pot să apară vulvovaginite prin migrarea paraziților în regiunea genitală;

-diagnosticarea se face prin efectuarea examenului coproparazitologic, care evidențiază ouăle sau  paraziții  adulți (trebuie efectuate  mai multe examinări) sau amprenta anală (se recoltează cu bandă adeziva de la nivelul regiunii perianale);

-tratamentul consta în  administrarea de Albendazol-Zentel, în doze calculate în funcție de greutatea copilului, cu repetarea acesteia după 2-3 săptămâni, după prima  doză. Se indică tratament întregii familii;

2.Ascaridiaza

-infecția este dată de Ascaris lumbricoides, organism unicelular de dimensiuni de până la 30 cm și femela de 50 cm. Femela depune zilnic, în medie 200.000 de ouă, ouă care se elimină prin scaun și sunt rezistente la apa clorinată, dar sunt distruse de procesul de fierbere;

-aimptomele clinice apar când infestarea este masivă: dureri abdominale difuze,  meteorism abdominal, grețuri, vărsături alimentare,  diaree inconstantă.  Parazitul se  poate localiza și pulmonar, determinând o simptomatologie sugestivă unei infecții respirtorie cu tuse spastică, wheezing, dispnee, tiraj intercostal din cauza dimensiunilor mari. Acești paraziți  pot obstrua anumite orificii din organism determinând icter mecanic, ocluzie intestinală, apendicită acută sau pancreatită acută;

 -diagnosticul se pune prin  examen coproparazitologic care evidențiază paraziții, iar în caz de complicații, se vor efectua radiografie pulmonară, ecografie abdominală, în funcție de simptomatologie;

 -tratamentul constă în administrarea de  Albendazol / Flubendazol, administrat în doză unică,  în doze calculate în funcție de greutatea copilului și repetarea tratamentului la 2-3 săptămâni, de la prima administrare.

3.Giardiaza (Lambliaza)

-infecția este determinată de Giardia lamblia; transmiterea se face pe cale fecal-orală, prin contact între copii (în special în colectivități ) prin fructele și legumele contaminate cu chisturi de giardia și nespălate și prin intermediul apei contaminate. Giardia nu este distrusă prin clorinarea apei, ci prin fierberea acesteia.

– simptomatologia constă în  inapetență, grețuri, vărsături alimentare, tulburări ale tranzitului intestinal, dureri abdominale cu localizare, în special, periombilical, meteorism abdominal, inapetență, stagnare staturo-ponderală;

-diagnosticarea se face prin examenul coproparazitologic care evidențiază chistele la examinarea microscopică, determinarea antigenului giardia, determinarea anticorpilor antigiardia de tip IgM si IgG (apariția celor de tip IgM reflectă o infecție acută, iar a celor de tip IgG reflectă o infecție trecută). Hemoleucograma poate arăta o creștere a eozinofilelor, precum și scăderea hemoglobinei;

-tratamentul infecției prin administrarea de derivați de Imidazol (Metronidazol, Tinidazol-Fasygin, Albendazol-Zentel ), în doză calculată în funcție de greutatea copilului. Se repetă tratamentul la interval de 7-10 zile; se face tratamentul întregii familii.

Te-ar putea interesa și: Hemangiomul infantil

Alimentația copilului cu parazitoză intestinală

Se recomandă:

• evitarea carbohidraților simpli, cum sunt cei din alimentele rafinate, fructe, sucuri, lactate și zaharuri, cu excepția mierii;
• usturoiul, semințele de dovleac, grapefruit-ul, sfecla roșie, morcovii și consumul crescut de apă pentru a preveni deshidratarea;
• consumul de fibre;
• probioticele Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus plantarum, Saccharomyces boulardii, deoarece restabilesc și mențin sănătatea tractului digestiv, însă se administrează în funcție de parazit, fiind recomandate la prescripția medicului;
• enzimele digestive  pentru sănătatea tractului digestiv;
• vitamina C – susține sănătatea imunității, însă nu este indicată în caz de diaree;
• zincul – susține imunitatea, însă poate interacționa cu unele medicamente.

Cum pot fi prevenite infecțiile parazitare la copil?

Reinfectarea este deseori frecventă la o perioadă scurtă de timp din cauza igienei deficitare. E necesară aplicarea unor măsuri pentru a dezactiva ruta de transmitere și ciclul lor de viață:

• tăierea scurtă a unghiilor copilului;
• spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă și săpun;
• spălarea fructelor și legumelor;
• evitarea consumului de apă din surse nesigure;  
• spălarea și fierberea lenjeriei de pat, de corp și a prosoapelor.

Autor: Dr. Lavinia Rusu, medic specialist pediatrie la Policlinica Providența

www.providentamedical.ro