Merișoarele reduc rezistența la antibiotice

Merișoarele ar putea ajuta la combaterea rezistenței bacteriene la antibiotic, sugerează un nou studiu efectuat în Canada.

Rezistența la antibiotice este o problemă majoră de sănătate publică. În Europa, un studiu publicat în 2018 arată că 33.000 de oameni mor în fiecare an din cauza infecțiilor rezistente. Aceste rezistențe la antibiotice privesc adesea boli nosocomiale, infecții cu bacterii „oportuniste” care se dezvoltă la pacienții care sunt deja slăbiți.

Consumul mare de antibiotice în medicina umană și veterinară favorizează apariția acestei rezistențe care ne amenință sănătatea. Cu toate acestea, avem un număr mare de molecule de antibiotic pentru a lupta împotriva bacteriilor responsabile de infecții. Există vreo modalitate de a face aceste tratamente să funcționeze din nou?

Merișorul (Vaccinium macrocarpon) este un fruct mic al cărui suc este adesea folosit pentru a trata infecțiile tractului urinar. Cercetătorii de la Universitatea McGill și de la Institutul Național de Cercetare Științifică (INRS) din Montreal au dorit să afle mai multe despre merișoare și le-au studiat proprietățile antibacteriene.

Ce arată studiul

Acest studiu publicat în revista Advanced Science s-a concentrat pe diferite tulpini bacteriene responsabile de infecții urinare, pulmonare sau gastrointestinale: Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa și Proteus mirabilis. Cercetătorii au lucrat cu antibioticul tetraciclină. Rezultatele arată că bacteriile tratate cu molecule extrase din merișoare sunt sensibile la doze mai mici de antibiotice și nu dezvoltă rezistență.

Într-o declarație a Universității McGill, Nathalie Tufenkji, profesor de inginerie chimică și autoarea acestei cercetări, a explicat: „De obicei, atunci când o bacterie este tratată cu un antibiotic pentru un anumit timp în laborator, aceasta dezvoltă cu siguranță o rezistență. Dar aici, bacteriile au fost tratate atât cu un antibiotic, cât și cu extract de merișor, iar rezistența nu a apărut.”

Moleculele din merișoare ar acționa în două moduri: pe de o parte modifică permeabilitatea membranei și fac peretele bacterian mai permeabil la antibiotice, pe de altă parte încetinesc evacuarea antibacteriană. Rezultat: antibioticul intră mai ușor în celulă și rămâne acolo mai mult timp.

Te-ar putea interesa și: Trifoiul roșu

Moleculele de merișor care au facilitat acțiunea antibioticelor au fost proantocianidinele. Potrivit autorilor, aceste molecule limitează atașarea bacteriilor la suprafețe și ar putea, de asemenea, să inhibe formarea de biofilme. Biofilmul este o comunitate bacteriană, învelită într-o matrice și organizată pe o suprafață. Această structură permite bacteriilor să supraviețuiască în medii ostile. Într-un biofilm, bacteriile sunt mai rezistente la atacurile antibacteriene.

Aceste rezultate sugerează că proantocianidinele din merișor ar putea îmbunătăți eficacitatea tratamentelor cu antibiotice, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă aceste rezultate sunt aplicabile la oameni.

În Ghidul practic al suplimentelor alimentare, Brigitte Karleskind explică că merișoarele au fost recomandate de medicii germani încă din secolul al XIX-lea pentru a lupta împotriva cistitei. Sucul de afine ar face urina mai acidă, un mediu în care bacteriile Escherichia coli se dezvoltă mai puțin bine. Această bacterie este adesea responsabilă de infecțiile tractului urinar.

Puteți consuma merișorul sub formă de suc (atenție la zahăr adăugat!) sau găsiți compușii acestuia în suplimentele alimentare care conțin proantocianidine (PAC). Merișoarele sunt, de asemenea, bogate în antioxidanți.