În vizită la Muzeul Unirii

Muzeul Unirii, situat în centrul oraşului, pe Lăpuşneanu, o stradă de al cărei nume se leagă boema ieşeană, adăposteşte un valoros patrimoniu de istorie modernă.

Clădirea muzeului, ea însăşi un edificiu care impune atât prin stilul arhitectonic singular în peisajul Iaşului, vechimea construcţiei (începutul secolului al XIX-lea), cât şi prin destinul ei istoric, a fost reşedinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi a regelui Ferdinand.

De-a lungul timpului, s-au adăpostit aici mai multe familii boiereşti din Moldova, cum ar fi Catargi, Paladi, Cantacuzino-Paşcanu sau Ghica.

Din anul 1937 edificiul ajunge în posesia statului, fiind declarat monument istoric. La îndemnul lui Nicolae Iorga se amenajează la etajul casei muzeul “Palatul Cuza- Vodă”. Denumit ulterior Muzeul Unirii, deschis la 24 ianuarie 1959, este restaurat şi reamenajat recent, cuprinzând colecţii importante din istoria Unirii Principatelor Române. Astfel, la parter regăsim aspecte ale epocii unirii, grupate tematic (dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare a domnitorului Al.I.Cuza), alături de un istoric detaliat al casei.

La etaj sunt reconstituite apartamentele domneşti şi principalele încăperi ale locuinţei princiare: cabinetele de lucru ale Domnitorului şi Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei.

De asemenea, o importantă colecţie de monede vechi şi medalii completează patrimoniul de la Muzeul Unirii, pe lângă o diversitate de piese cu valoare istorică, memorialistică, documentară şi artistică: documente, cărţi rare, hărţi, fotografii, costume, piese de mobilier, porţelan, argintărie, ceasuri, corpuri de iluminat, covoare, care au aparţinut familiei Cuza, dar şi aristocraţiei acelor vremuri.

De altfel, destinul oraşului se împleteşte în mod firesc cu cel al domnitorului care a înfăptuit Marea Unire, făcând din vechea capitală a Moldovei un punct de referinţă pe harta culturală şi istorică a ţării.

Mirela Ţuculeanu

Site-ul muzeului poate fi vizualizat pe link-ul: palatulculturii.ro

Citeşte şi: Arbore, numele veşniciei