Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei

Biserica Ortodoxă de pretutindeni o prăznuiește ȋn fiecare an, pe data de 14 octombrie, pe Cuvioasa Parascheva.

Fiind un izvor nesecat de binecuvântare și bucurii duhovnicești sau trupești pentru toți cei care o cheamă în ruga lor, creștinii de oriunde aleg să fie la Iași ȋn această zi de sărbătoare, să se ȋnchine la sfintele sale moaște aducătoare de tămăduiri.

Sfȃnta Parascheva s-a născut ȋn secolul al XI-lea, pe țărmul Mării Marmara, ȋn apropiere de Constantinopol (Istanbulul de azi), capitala Imperiului bizantin. Ȋncă de mică a fost crescută și educată ȋn spiritual unei vieți creștinești, ȋntr-o familie de neam bun. De altfel, un frate al ei, călugărit sub numele de Eftimie, a fost ales episcop. Mergȃnd ȋn permanență la biserică, ȋmpreună cu mama ei, fetița de numai 10 ani a ascultat cuvȃnul Evangheliei și a urmat calea spre sfințenie, oferindu-și haina săracilor și părăsind toate cele lumești.

Ȋntr-o bună zi, Cuvioasa Parascheva a plecat la Constantinopol, fără știrea părinților, unde s-a închinat la moaștele Sfinților de acolo. Mai apoi a plecat din cetate, a trecut în Calcedon și s-a așezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos. Urmȃnd sfaturile unor viețuitori de seamă, s-a ȋndreptat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămȃne pentru cinci ani. A plecat spre Ṭara Sfăntă și, după ce a văzut Ierusalimul, s-a retras ȋn pustie, ȋn Iordan, alăturându-se unor călugărițe pustnice.

Ajungând la vârsta de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva a plecat de acolo și s-a dus la Iope, căci aflăm că ȋntr-o noapte un ȋnger i-a spus ȋn vis să se ȋntoarcă ȋn locurile natale. După doi ani a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său suflet în mâinile îngerești, iar trupul său l-a ascuns în pământ.

Cum a fost descoperit cinstitul trup al sfintei Cuvioase Parascheva?

A fost ȋngropată ca o străină, dar, la timpul potrivit, trupul sfintei s-a arătat. Potrivit tradiției, un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat ȋn mare. Ajungȃnd la țărm, un sihastru de acele locuri a rugat pe niște creștini să-l ȋngroape după rȃnduiala creștinească.

Săpȃnd o groapă, au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva, neputrezit, cu bună mireasmă, iar alături de ea au așezat și trupul corăbierului. Dar ȋn noaptea următoare, i s-a arătat ȋn vis unuia dintre creștini o ȋmpărăteasă șezȃnd pe un scaun luminat, ȋnconjurată de ȋngeri, iar unul dintre aceștia l-a mustrat pentru că n-a scos la lumină trupul Cuvioasei și nu l-a așezat la loc de cinste, pentru că Ȋmpărăteasa nu era alta decȃt Cuvioasa Parascheva.

Socotind că este un semn divin, credincioșii au luat trupul Cuvioasei și l-au dus ȋn biserica “Sfinții Apostoli” din Kallicrateia. Cuvioasa Parascheva i-a ajutat de ȋndată pe cei care s-au rugat lȃngă cinstitele sale moaște, săvȃrșind vindecări minunate.

Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate, pe rȃnd, la Tȃrnovo, apoi la Vidin, după ce Bulgaria cade sub ocupația turcilor și, mai apoi, la Belgrad, ȋn Serbia. Ȋn anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul, astfel că Sfânta Cuvioasa Parascheva este dusă la Constantinopol, ȋn palatul sultanului. De aici, au fost răscumparate de Patriarhia Ecumenică.

Strămutarea moaștelor Cuvioasei la Iași a fost sprijinită de Vasile Lupu, ctitorul bisericii „Sfinții Trei Ierarhi”. Acesta a făcut demersurile necesare către Patriarhia din Constantinopol, și, drept recunoștință pentru plata datoriilor Patriarhiei, domnitorul primește ȋn dar moaștele Cuvioasei, care sunt aduse pe 14 octombrie 1641, ȋn Mănăstirea „Sfintii Trei Ierarhi“.

Autor: Luisa Ṭuculeanu

Citeşte şi: Mănăstirea Vlahuţă

www.mmb.ro