Tiroidita autoimună (Hashimoto)

Dr. Ana TOFAN, medic specialist Endocrinologie, Arcadia

Tiroida, glanda în formă de fluture, este situată în regiunea antero-laterală a gâtului și are un rol esențial în funcționarea metabolismului. Una din cele mai frecvente afecțiuni endocrinologice și una din principalele cauze de hipotiroidism este tiroidita autoimună.

Tiroidita cronică autoimună (tiroidita Hashimoto) este de 5 până la 10 ori mai frecventă la femei decât la bărbați și, de cele mai multe ori, debutează la vârsta adultă. 

Incidența bolii crește la pacienții cu diabet zaharat, tulburări cromozomiale, inclusiv la cei cu sindrom Down, Turner și Klinefelter. Tiroidita Hashimoto se poate asocia cu alte boli autoimune: poliartrita reumatoidă, psoriazis și vitiligo.

Cum apare tiroidita autoimună?

Tiroidita autoimună se caracterizează prin formarea de anticorpi care atacă și distrug țesutul glandular, afectând capacitatea de producere a hormonilor tiroidieni (hipotiroidie). Acești anticorpi, îndreptați împotriva propriilor țesuturi (autoanticorpi), au drept țintă proteine din structura tiroidiei – tireoperoxidaza (TPO) și tireoglobulina (TG). Inflamația creată astfel afectează producția de hormoni tiroidieni, scăzând nivelul plasmatic al tiroxinei (T4) și triiodotironinei (T3). Prin creșterea în volum, glanda tiroidă va încearca să compenseze lipsa hormonilor în organism. Astfel, apare hiperplazia glandei, care se evidențiază clinic sub formă de gușă. De cele mai multe ori, acesta este semnalul de alarmă care determină pacienții să se prezinte la un consult medical. 

Simptomatologie

Din cauza încetinirii funcțiilor metabolice, pacientul cu tiroidită autoimună poate observa creșterea în greutate. Alte simptome care pot fi asociate:

• oboseală, astenie, depresie;
• cefalee;
• retenție de lichide în organism;
• tegumente îngroșate;
• fragilitate accentuată a firului de păr;
• puls scăzut (bradicardie), uneori palpitații;
• tranzit intestinal încetinit, constipație;
• tulburări de memorie/de atenție;
• lentoare în mișcări/în gândire;
• intoleranță la frig;
• tulburări de ciclu menstrual, uneori infertilitate (în cazul femeilor).

Diagnosticarea tiroiditei autoimune

Testele de laborator utile în diagnosticarea și monitorizarea tiroiditei Hashimoto sunt reprezentate de nivelurile plasmatice ale hormonilor produși de glanda hipofiză (TSH), glanda tiroidă (T3, T4, free T4) și de autoanticorpii specifici – AAT-TPO, AAT-TG.

Ecografia tiroidiană completează diagnosticul. În cazul în care volumul glandei este mărit sau dacă există simptome de compresie (dificultate la respirat/înghițit) ecografia este efectuată pentru a se stabili dacă glanda tiroidă comprimă esofagul sau traheea.

Citeşte şi: Tratamentul papiloamelor

Cum se tratează tiroidita autoimună?

Tratamentul tiroiditei Hashimoto poate include o atitudine expectativă sau utilizarea terapiei de substituție cu hormoni tiroidieni.

Dacă nu există nicio dovadă de deficit de hormoni tiroidieni și glanda tiroidă funcționează în mod normal, medicul poate sugera controale periodice (6 luni, 1 an).