Mușcătura de căpușă și boala Lyme

Mușcătura de căpușă și boala Lyme

Autor: dr. Claudia Artenie,medic primar Dermatovenerologie, Arcadia

Boala Lyme (borelioza) este o boală infecțioasă provocată de o spirochetă (Borrelia burgdorferi,afzelii sau garinii). Borelioza se transmite la oameni prin mușcătura căpușelor ce se găsesc pe animale (câini, pisici, căprioare, veverițe ș.a.) sau plante.

Transmiterea se face atunci când mergem în pădure sau în grădină, în zone cu iarbă mai înaltă, de la animale  care transportă căpușele în blana lor sau de la păsări. Este bine de știut, însă că nu toate căpușele sunt purtătoare de borrelia.

Simptome boala Lyme
Boala Lyme prezintă 3 stadii: acut, diseminat și cronic. Primul stadiu (acut) are ca simptom principal eritemul cronic migrator, ce apare la câteva zile după mușcătura de căpușă, nefiind prezent la toți pacienții.

Stadiul al doilea, de infecție diseminată, apare la 4 – 6 săptămâni de la mușcătură și poate cuprinde: dureri musculare, articulare (mai frecvent la genunchi), palpitații, simptome neurologice (nevrită, dureri de cap, uneori chiar  paralizie facială).

Stadiul cronic al bolii apare după minimum 6 luni de la infectare. Borelioza cronică Lyme prezintă manifestări diverse: musculare, articulare, neurologice (polineuropatie, encefalopatie, tulburări de comportament), cutanate, oculare, gastrointestinale , cardiace , urogenitale, generale (oboseală, febră, subfebrilitate). Boala Lyme este o afecțiune multisistemică, diagnosticul acestei forme de boală fiind unul foarte dificil. Nu este obligatorie  trecerea prin toate cele 3 stadii de boală.

Borelioza Lyme mai este numită și „boala cu o mie de fețe”,  deoarece mimează simptomatologia altor afecțiuni: de la boli neurologice grave, precum scleroza multiplă, până la poliartrita reumatoidă, boli cardiace și chiar boli psihiatrice (depresie, anxietate) ș.a.

Diagnosticul in caz de boala Lyme trebuie să coreleze simptomatologia clinică cu testele de laborator.

Pentru diagnosticul boreliozei se efectuează mai multe tehnici de evidențiere a anticorpilor anti-borrelia: ELISA, imunofluorescența indirectă (pentru screening), hemaglutinarea pasivă și imunoblotul. Un test  ELISA negativ nu exclude insa prezenta borreliei. Dacă testul ELISA este negativ, este indicată efectuarea de teste  imunoblot.


Alte teste pentru a diagnostica boala Lyme sunt cele care permit decelarea directă a spirochetelor și vizualizarea bacteriei la microscop, în sânge sau lichid cefalo-rahidian.

Prezența eritemului cronic migrator  impune efectuarea imediată a tratamentului specific boreliozei de minimum 4 săptămâni, fără a se efectua testele serologice specifice. Testarea serologică devine pozitivă după 4- 6 săptămâni de la mușcătura de căpușă.  Cel mai important test rămâne, de departe, testarea căpușei implicate în mușcătură.

Măsuri de prevenire a mușcăturilor de căpușă:

– folosirea unui spray special împotriva insectelor;

– îmbrăcarea cu haine care să acopere zonele susceptibile (pantaloni lungi, șosete, bluze cu mânecă lungă);

– folosirea de insecticide, tăierea ierbii înalte și îndepartarea plantelor care atrag căpușele;

– utilizarea de mănuși speciale când sunt manipulate animale sau păsări care pot fi infectate.

One thought on “Mușcătura de căpușă și boala Lyme

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *